This is default featured post 1 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.This theme is Bloggerized by Catalin - Premiumbloggertemplates.com.

This is default featured post 2 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.This theme is Bloggerized by Catalin - Premiumbloggertemplates.com.

This is default featured post 3 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.This theme is Bloggerized by Catalin - Premiumbloggertemplates.com.

This is default featured post 4 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.This theme is Bloggerized by Catalin - Premiumbloggertemplates.com.

This is default featured post 5 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.This theme is Bloggerized by Catalin - Premiumbloggertemplates.com.

sâmbătă, 28 februarie 2015

Dortmund gewinnt das Derby gegen Schalke klar

Im Revierderby gegen Schalke baut Dortmund seine Erfolgsserie aus. Stuttgart kann auch in Hannover nicht gewinnen. Leverkusen bezwingt Freiburg, Hertha besiegt Augsburg und Hoffenheim schlägt Mainz.



Dortmund gewinnt das einseitigste Derby seit Ewigkeiten nach späten Toren mit 3:0, hätte die Schalker auch mit einem halben Dutzend abschießen können!
Höhepunkt: nach dem 1:0 feiern Torschütze Aubameyang und Reus in schwarzen Masken als Batman und Robin, ausgelassene Partylaune in Dortmund!
BVB-Coach Jürgen Klopp: „Spiel, Spaß und Spannung, das ist Borussia Dortmund.“
Es begann mit einem Feuerwerk – 15:2 Torschüsse und 9:1 Chancen für die Borussia vor der Pause! Aber Reus und Aubameyang verballerten auch die besten Gelegenheiten.

Und Schalke? Trotz der Rückkehr von Torjäger Huntelaar (nach vier Spielen Rot-Sperre): null Arbeit für den BVB-Keeper vor der Pause. Roman Weidenfeller übrigens in seinem 23. Derby gegen Schalke im BVB-Trikot. Damit zieht er mit seinem Chef als Derby-Rekordspieler gleich: Nur Michael Zorc trat für die Borussia bisher 23-mal in der Bundesliga gegen den Erzrivalen an.
Auch nach der Pause: die Dortmunder rennen an. Der 19jährige Schalke-Keeper Wellenreuther pariert erneut stark gegen Reus (56.). Erstaunlich cooler Bursche in seinem ersten Derby!
Der Schalke-Beton hart: Gelb für Höger nach Festhalten gegen Kagawa, schon seine achte Verwarnung.
Auch nach der Pause: die Dortmunder rennen an. Der 19jährige Schalke-Keeper Wellenreuther pariert erneut stark gegen Reus (56.). Erstaunlich cooler Bursche in seinem ersten Derby!
Der Schalke-Beton hart: Gelb für Höger nach Festhalten gegen Kagawa, schon seine achte Verwarnung.Video abspielen...

Poveştile Cupei Mondiale. Eduard Streltsov, rusul care putea fi mai bun decât Pele


Cupa Mondială din 1958 a fost dominată de explozia unui puşti brazilian de 17 ani, Edson Arantes do Nascimento pe numele său. Pele, pe scurt. Dar istoria turneului final desfăşurat în Suedia putea fi alta, dacă regimul comunist de la Moscova nu ar fi blocat brutal ascensiunea unui alt tânăr cel puţin la fel de talentat. 

Eduard Streltsov avea totul pentru a deveni un star internaţional. O tehnică sclipitoare, o viteză impresionantă, un simţ al golului ieşit din comun. A debutat ca profesionist la 16 ani, un an mai târziu marca un hattrick la primul meci în naţionala Uniunii Sovietice, iar la 19 ani devenea campion olimpic. Un eveniment nefericit şi controversat avea însă să pună capăt unei cariere care se anunţa mai mult decât promiţătoare.

Naşterea unui nou star


„În Rusia au existat mulţi fotbalişti mari, însă doar doi au fost geniali. Unul a fost Lev Yashin, care este cunoscut aproape de toată lumea. Celălalt, Eduard Streltsov. El este cunoscut doar în Rusia. Dar pentru ruşi, cei doi sunt egali”, spunea Alexander Nilin, istoric de fotbal, într-un documentar al BBC despre fotbal în comunism.

„Băiatul a venit la noi din ţara minunilor”, mai afirma Nilin. Streltsov nu era însă atât de norocos. Se născuse într-o periferie a Moscovei, în 1937, într-o familie de condiţie modestă. Tatăl său era tâmplar, iar mama lucra la o grădiniţă. Mai mult decât atât, la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, părinţii săi au divorţat. Tatăl său, care luptase pe front, nu s-a mai întors acasă, preferând să se stabilească la Kiev, astfel că sarcina creşterii micului Eduard a rămas doar în seama mamei sale, care avea şi probleme cu inima. 

Singura bucurie era fotbalul. Mai întâi, pe maidan. Apoi, într-un cadru oarecum organizat, la fabrica unde mama sa se mutase cu serviciul. Acolo, în timp ce juca alături de alţi copii, Streltsov a fost ochit de Torpedo Moscova, un club muncitoresc fără mari performanţe. Până în acel moment, echipa reuşise să câştige doar două Cupe ale Uniunii Sovietice, în 1949 şi 1952.

Eduard Streltsov avea puţin peste 16 ani atunci când a semnat cu Torpedo, dar asta nu l-a împiedicat să debuteze imediat în echipa mare. În 1954, primul său an ca profesionist, a jucat în fiecare meci al sezonului (campionatul URSS se desfăşura în sistem primăvară-toamnă) şi a marcat patru goluri.

Rusia descoperea un talent precoce, care avea calităţi unice. Înalt, puternic, tehnic, rapid, cu o inteligenţă fotbalistică ieşită din comun. Publicul l-a îndrăgit imediat, iar startul său fulminant de carieră nu i-a lăsat indiferenţi pe şefii fotbalului sovietic. Aşa se face că în 1955, cu puţin timp înainte de a împlini 18 ani, a debutat şi în echipa naţională. Nu oricum, ci înscriind trei goluri în victoria cu 6-0 împotriva Suediei, în deplasare. La a doua apariţie în tricoul URSS, un amical cu India, a repetat performanţa.

Streltsov nu mai era doar o promisiune. Devenise deja o certitudine.

Campion olimpic fără medalie

În 1956, Uniunea Sovietică a deplasat o echipă extrem de puternică la Jocurile Olimpice de la Melbourne, având ca obiectiv cucerirea medaliilor de aur. Din lot făceau parte vedetele Lev Yashin, care a rămas până în prezent singurul portar care a câştigat Balonul de Aur, Nikita Simonyan, unul dintre cei mai mari atacanţi din istoria lui Spartak Moscova, sau Valentin Ivanov, care s-a numărat printre cei şase golgheteri de la Cupa Mondială din 1962. Dar toţi ochii erau aţintiţi spre Streltsov. Iar el nu a dezamăgit.
În primul tur, a marcat un gol pe final care a adus victoria sovieticilor cu 2-1 în faţa unei echipe unificate a Germaniei, dar prestaţia sa de referinţă a fost cea din semifinala cu Bulgaria. La finalul celor 90 de minute de joc, scorul era 0-0, iar doi dintre colegii lui Streltsov, fundaşul Nikolai Tishchenko şi perechea sa din atac nu doar la naţională, ci şi la Torpedo, Ivanov, au fost nevoiţi să părăsească terenul accidentaţi.

Schimbările nu fuseseră încă introduse, astfel că sovieticii au fost nevoiţi să joace prelungirile în nouă oameni. Mai mult decât atât, Bulgaria a deschis scorul şi se părea că se îndreaptă spre ultimul act. Dar, în minutul 112, Streltsov a reuşit să egaleze, pentru ca patru minute mai târziu să-i ofere pasa decisivă lui Boris Tatushin, care a marcat golul prin care URSS s-a calificat în finală.

Din păcate, omul căruia Uniunea Sovietică îi datora prezenţa în finală nu avea să joace în meciul pentru aur. Asta pentru că antrenorul naţionalei considera că cei doi atacanţi trebuie să joace la acelaşi club, pentru o mai bună legătură între ei. În condiţiile în care Ivanov era accidentat, a fost preferată perechea Ilyin-Simonyan. Primul a marcat unicul gol al finalei, în timp ce al doilea s-a simţit oarecum vinovat că i-a luat locul lui Streltsov, astfel că i-a oferit medalia sa de aur, pentru că doar jucătorii care evoluaseră în ultimul act aveau dreptul să o primească.

Extrem de sigur pe el, Streltsov a refuzat. „Păstreaz-o!”, i-a spus. „Eu voi câştiga multe alte trofee”. Aşa ar fi fost normal, dar nu s-a întâmplat.

Un rebel în fieful comunismului

Sunt mulţi cei care l-au comparat şi încă îl compară pe Streltsov cu Pele. Unii merg chiar mai departe şi îl consideră mai bun. „Era mai versatil decât Pele. Era unic”, povesteşte acelaşi Nilin. În orice caz, a rămas cunoscut drept "Pele al Rusiei". Dar o comparaţie mai potrivită ar fi cea cu George Best.

La fel ca şi legendarul jucător al lui Manchester United, Eduard Streltsov a fost un rebel. Îi plăceau alcoolul şi femeile la fel de mult cum iubea driblingul şi golul. De asemenea, era un tip spontan, vorbind de multe ori fără să se gândească înainte, ceea ce într-un regim precum cel sovietic nu putea decât să fie periculos. Mai mult decât atât, bazându-se pe popularitatea sa de fotbalist, era mult mai liber decât conaţionalii săi şi nu-şi refuza nicio plăcere. Evident, autorităţilor nu le plăcea deloc acest lucru.

Felul său de a fi nu se încadra în ceea ce oficialităţile din URSS considerau că trebuie să fie un reprezentant de seamă al sportului din această ţară. Propaganda comunistă era hotărâtă să profite de orice ocazie pentru a dovedi supremaţia noului om sovietic, din toate punctele de vedere. Doar că rebelul de 20 ani nu avea nimic în comun cu toate acestea.

Nu l-au ajutat nici zvonurile despre posibile oferte pe care le-ar fi primit din Suedia şi Franţa, dar şi-a făcut şi singur duşmani, după ce a refuzat să o părăsească pe Torpedo pentru unul dintre cluburile regimului, Dinamo Moscova (KGB) şi TSKA Moscova (Armată). Opinia generală este însă că toate necazurile care au urmat i s-au tras de la jignirea celei mai puternice femei din Uniunea Sovietică.

Gulag în loc de Cupa Mondială

Pentru Eduard Streltsov, 1957 a fost un an extraordinar. Între 21 iulie şi 26 octombrie, fanii au asistat la cele "100 de zile ale lui Streltsov", perioadă în care atacantul lui Torpedo a marcat 22 de goluri, prin care şi-a ajutat echipa să încheie campionatul pe locul 2, cea mai bună clasare de până atunci. În paralel, a contribuit la obţinerea calificării Uniunii Sovietice la Cupa Mondială, marcând inclusiv în barajul cu Polonia. Performanţele sale nu au rămas neobservate, iar la sfârşitul anului s-a clasat pe locul 7 în clasamentul Balonului de Aur. Totul era pregătit pentru ca noua stea a fotbalului sovietic să strălucească în Suedia. Nu a mai apucat să o facă.

La sfârşitul lui mai 1958, cu două săptămâni înaintea debutului turneului final, Streltsov şi alţi doi colegi au părăsit cantonamentul naţionalei pentru a merge la o petrecere a unui ofiţer din armată, care tocmai revenise acasă după mai mulţi ani petrecuţi în Orient. A doua zi dimineaţă, a fost arestat sub acuzaţia că ar fi violat-o pe Marina Lebedeva, o tânără pe care a cunoscut-o în timpul petrecerii. Este greu de determinat cu exactitate ce s-a întâmplat în acea seară. Aproape toată lumea era beată, iar declaraţiile martorilor şi ale victimei sunt confuze şi contradictorii. Chiar şi acuzatul îşi amintea foarte puţin din ceea ce s-a petrecut.

Varianta acceptată aproape unanim este aceea că a fost vorba doar de o înscenare. Totul a pornit după ce Streltsov ar fi jignit-o pe Ekaterina Furtseva, ministru al Culturii şi singura femeie din Politburo. O apropiată a liderului Nikita Hruşciov, era considerată cea mai puternică femeie din Uniunea Sovietică. În timpul unei recepţii la Kremlin, Furtseva i-a prezentat-o pe fiica sa, Svetlana, lui Streltsov şi l-ar fi întrebat pe acesta dacă nu vrea să se căsătorească cu ea. Fotbalistul a răspuns tăios că este deja logodit. Mai mult decât atât, se pare că i-ar fi spus unui amic că „nu mă voi însura niciodată cu acea maimuţă”. Furtseva nu avea să uite această umilinţă, dacă dăm crezare teoriei conspiraţiei.

Cert este că nimeni nu era dispus să creadă în vinovăţia lui Streltsov. Acesta şi-a recunoscut în cele din urmă fapta, însă doar după ce ofiţerii KGB care anchetau cazul i-au promis că vor ca totul să se termine cât mai repede, iar el să revină la echipa naţională pentru a putea juca la Cupa Mondială. Speriat şi naiv, Streltsov a semnat mărturisirea, dar în loc să ajungă în cantonament, alături de coechipierii săi, a fost trimis în gulag, fiind condamnat la 12 ani de muncă forţată şi interzicându-i-se să mai joace vreodată fotbal profesionist. Un protest în susţinerea sa, la care urmau să participe peste 100.000 de oameni, a fost anulat după ce s-a anunţat că starul lui Torpedo şi-a recunoscut vina.

Vinovat sau nu, Streltsov a fost ţapul ispăşitor ideal pentru regimul sovietic, care dorea să dea un exemplu şi să înăbuşe din faşă orice tentativă de rebeliune în rândul tinerilor din URSS. Nici măcar intervenţia antrenorului naţionalei, care a cerut amânarea cazului până după Cupa Mondială, nu a schimbat lucrurile. Se pare că ordinul condamnării lui Streltsov a venit direct de la Hruşciov, iar în aceste condiţii nu se mai putea face nimic.

Fără vedeta sa, Uniunea Sovietică a avut o prestaţie mediocră la Cupa Mondială, unde a fost eliminată în sferturile de finală. Ceea ce trebuia să fie scena ideală pentru consacrarea definitivă a lui Streltsov a devenit competiţia care l-a lansat pe Pele.

Eliberarea şi revenirea în fotbal


La început, viaţa lui Streltsov în gulag a fost dificilă. După ce a fost agresat de un alt prizonier, care l-ar fi bătut cu o bară de fier, a petrecut patru luni în spital. După ce s-a recuperat, a avut parte de un regim mai uşor, pentru că şeful lagărului era un iubitor de fotbal şi s-a folosit de popularitatea fostului star al naţionalei pentru a organiza meciuri şi a-i menţine liniştiţi pe ceilalţi deţinuţi.

„Îl iubeam pe Streltsov şi eram convinşi că va reveni în fotbal. Şi nu doar noi credeam asta”, a povestit Ivan Lukyanov, un fost deţinut. Acest lucru s-a întâmplat în 1965, la doi ani după eliberarea sa din gulag. Între timp, puterea trecuse în mâinile lui Leonid Brejnev, iar atmosfera în URSS se mai relaxase. Noul lider de la Kremlin nu a rămas indiferent la o petiţie semnată de mii de persoane, inclusiv eroi ai muncii socialiste şi membri ai Sovietului Suprem, care cereau anularea suspendării lui Streltsov şi i-a permis acestuia să-şi reia cariera.



Cei cinci ani din gulag nu au rămas fără urmări. Streltsov pierduse din viteză şi nu mai era la fel de puternic, însă tehnica şi inteligenţa rămăseseră intacte. Fanii lui Torpedo au luat cu asalt stadionul pentru a-şi revedea idolul, iar el, ca de fiecare dată, nu a dezamăgit. Şi-a ajutat echipa să câştige al doilea titlu de campioană din istorie, în 1965 (primul fusese obţinut în 1960), şi o altă Cupă a URSS, în 1968. Doi ani la rând, în 1967 şi 1968, a fost desemnat cel mai bun fotbalist sovietic. Cu toate acestea, iniţial nu i s-a permis să revină în naţională, liderii sovietici considerând că un fost condamnat nu are acest drept, şi a ratat şi Mondialul din 1966, la care Uniunea Sovietică s-a clasat pe locul 4. 

În cele din urmă, prestaţiile lui Streltsov au făcut ca decizia să fie schimbată, iar fostul copil teribil a îmbrăcat din nou tricoul roşu al naţionalei. Unul dintre primele jocuri după revenire a fost un amical pe Wembley cu Anglia, campioana mondială. S-a terminat 2-2, iar Streltsov a fost unul dintre cei mai buni de pe teren.

„Ar fi devenit cel mai bun fotbalist din lume”


În 1970, la doar 33 de ani, Eduard Streltsov a decis să se retragă, după ce evoluase toată cariera, trunchiată de puterea sovietică, doar la Torpedo. În ciuda celor opt ani de absenţă, este al patrulea cel mai bun marcator din istoria naţionalei sovietice.

A murit în 1990, din cauza unui cancer la gât. În onoarea sa, stadionul celor de la Torpedo Moscova îi poartă numele, iar în 2006 i s-a acordat post-mortem medalia olimpică de aur pe care ar fi meritat-o cu o jumătate de secol înainte. În acelaşi timp, în Rusia s-a format un comitet care a luptat pentru reabilitarea numelui său. În fruntea acestuia s-a aflat fostul campion mondial la şah Anatoly Karpov, care crede că „dacă nu ar fi fost acea condamnare, Eduard Streltsov ar fi devenit, fără îndoială, cel mai bun fotbalist din lume”.

Pe 19 iunie 1958, Uniunea Sovietică era învinsă cu 2-0 în sferturile de finală ale Cupei Mondiale de Suedia. Echipa împotriva căreia Streltsov debutase cu un hattrick în naţională.

Eduard Streltsov by zeman-

vineri, 27 februarie 2015

Ascensiunea şi topirea flotei comerciale române

Era a noua în topul mondial şi, după 1989, s-a topit în hangarele de fier vechi. Este marina comercială a României. Lupii de mare, de ziua lor internaţională, au fost prinşi de furtuna nostalgiei. Curajul de altădată s-a regăsit în vizionarea filmului "Obrazul cernit al Mării Negre", care prezintă partea neplăcută a vieţii marinarilor care navighează pe Marea Neagră.


Înainte de Revoluţie, 288 de vapoare plecau din Portul Constanţa pe mări şi oceane. Cele mai multe dintre ele erau de tip cargo, 188 la număr şi transportau mărfuri generale. 70 erau mineraliere, 18 nave specializate în transportul de personal, de asistenţă tehnică, iar 12 erau tancuri petroliere. Toate erau ale Navrom-ului. După 1990, toate au fost vândute, date la fier vechi, ori arestate prin porturi străine. În februarie 2011, rămăseseră cinci nave, care au ruginit acum. Pavilionul românesc, în momentul de faţă, este arborat doar de flota militară şi de câteva companii private.
Petre Urum, fost navigator, a povestit despre primul naufragiu: „Am avut două scufundări. Dâmbovița, care s-a scufundat în golful Biscaya, iar nava Olănești a fost scufundată de trupele irakiene și iraniene”.
Frică, dar şi mândrie. Asta însemna să fii marinar. Flota a dispărut între timp, iar parte din marinari navighează pentru câteva sute de dolari în condiţii mizere. Din trecutul în care arborau cu mândrie tricolorul au rămas doar câteva imagini video şi fotografii.
După Revoluţie, Andrian Mihei a fost primul armator care a încercat să se bată cu companiile mari.
Visul meu a fost, în primul rând, să fiu comandat de navă şi apoi să arat cât de capabil sunt să operez o navă. Cu părere de rău pot să spun că România nu a avut, nu are și nu o să aibă o strategie clară în transporturile navale”, a spus armatorul Andrian Mihei.
Acum, portul Constanța pare încremenit. Mai nimic nu aminteşte că a fost al treilea ca mărime în Europa.
Cu 25 de ani în urmă, danele din portulConstanţa erau pline. Situaţia s-a schimbat radical. În port intrau anual 600 de nave, dar niciuna sub pavilion românesc. Pavilionul românesc este ocolit, pentru că deduce taxe mari comparativ cu paradisele fiscale de tipul Malta sau Panama.
Este un pavilion românesc acolo unde se plătesc toate taxele şi impozitele. Nimeni nu vrea să plătească 24% taxe pe profit şi altele şi vor un pavilion flexibil”, a spus Adrian Mihălcioiu, liderul sindicatului navigatorilor.
Marinarii români reprezintă 2% din totalul mondial, iar din cei peste treizeci de mii denavigatori cu brevet, cu adevărat, peste zece mii de români sunt activi pe mările şi oceanele lumii.
Cele 16 mineraliere ale Petromin, incluse în colaborarea cu partenerii norvegieni, au fost transferate, închiriate, vândute şi rebotezate până li s-a pierdut urma. Afacerea dintre Petromin şi partenerul norvegian Klaveness a luat amploare din 1992, când activitatea firmelor comune a fost mutată din Bahamas în Liberia, iar navele româneşti au fost transferate şi ele în noile companii.
Începută în iulie 1991 sub forma exploatării în comun a patru nave, colaborarea dintre Petromin şi Klaveness a fost extinsă în anul 1992 şi a implicat în total 16 nave ale partenerului român. Bazele extinderii au fost iniţiate pe 29 ianuarie 1992, la sediul Ambasadei Norvegiei la Bucureşti. Traian Băsescu şi reprezentanţii Petromin s-au întâlnit cu cei ai Klaveness şi au discutat despre găsirea unei finanţări pentru modernizarea a 15 nave din flota Petromin şi finalizarea construcţiei unei alte nave, numită 22 Decembrie, aflată în stadiu avansat de execuţie.Suma necesară era de 49 de milioane de dolari, iar partenerii norvegieni găsiseră banca finanţatoare, Christiana Bank din Oslo. Numai că banca punea nişte condiţii menite a-i garanta rambursarea creditului. Astfel s-a decis întreruperea modului de colaborare de până atunci (operarea navelor prin societatea mixtă Petroklav Bahamas) şi găsirea unei alte scheme de operare. Atât rechizitoriul din 2004, cât şi expertiza din 2007 descriu în acelaşi fel modalitatea tehnică găsită.
Primul pas a fost înfiinţarea în Liberia a companiei Petromin Overseas Inc., în care Petromin Constanţa deţinea 100% din acţiuni. Al doilea pas a fost înfiinţarea, tot în Liberia, a firmei Petroklav Management Inc., în care Petromin avea tot 100% din acţiuni. Această companie avea să asigure oficial managementul celor 16 nave, însă în fapt managementul a fost subcontractat către norvegienii de la Klaveness - aceasta fiind o altă condiţie pusă de bancă pentru a acorda creditul. Al treilea pas a fost transformarea celor 16 nave în tot atâtea societatăţi comerciale distinctă, de tip offshore - aşa-numitele „companii de unică navă". În fiecare dintre ele, deţinătorul a 100% din acţiuni era Petromin Overseas Inc., la rândul său deţinută integral de Petromin Constanţa. Denumirile celor 16 societăţi comerciale se formează prin preluarea numelor navelor, la care se adaugă cuvântul „Incorporated": Comăneşti Incorporated, Cărbuneşti Incorporated, Băneasa Incorporated etc. Transferul navelor din patrimoniul Petromin Constanţa către cele 16 companii de unică navă s-a făcut la preţul de un dolar fiecare, prin intermediul unui document intitulat „bill of sale" - chitanţă de vânzare. La cererea băncii creditoare, la şase dintre aceste nave li s-a radiat pavilionul românesc şi li s-a atribuit aşa-numitul „pavilion de complezenţă" liberian. Motivul a fost acela că în România încă nu exista instituţia creditului ipotecar, iar Christiana Bank voia ipotecarea acestor şase nave în favoarea sa, pe baza legislaţiei liberiene, ca garanţie a creditului pe care urma să-l acorde. Celelalte 10 nave, care urmau să poarte în continuare pavilion românesc, au fost folosite ca garanţii colaterale. După vânzarea pe un dolar, toate navele au fost reevaluate la valoarea reală, care a fost apoi folosită în relaţia cu banca. Justificări „George-T" este noua denumire a navei „Cărbuneşti". Vaporul a fost unul dintre cele mai mari din grupul celor 16 nave După modul în care sunt interpretate în rechizitoriu şi în expertiză, vânzarea pe un dolar şi schimbarea pavilionului evidenţiază un major conflict legislativ între prevederile din legislaţia comunistă, care nu fuseseră abrogate explicit, şi prevederile adoptate după revoluţie. Rechizitoriul din 2004 consideră ca fiind prevalent un decret din 1972, privind navigaţia civilă, în care se spunea că navele proprietate de stat pot fi vândute către străini numai cu aprobarea Consiliului de Miniştri (echivalentul Guvernului). Ce-i drept, în iunie 1991 a fost adoptată o hotărâre de guvern potrivit căreia o asemenea vânzare, ca şi schimbarea pavilionului, se putea face doar cu autorizarea Ministerului Transporturilor, însă, susţin procurorii, un decret, fie el şi din 1972, are putere juridică mai mare decât o hotărâre de guvern. Mai mult, procurorii îl acuză pe Traian Băsescu, devenit deja ministru în iunie 1991, de faptul că el e cel care a „strecurat" acele prevederi în hotărârea de guvern, spre a-şi duce la capăt activitatea infracţională, iar colegii săi de cabinet au acceptat-o pentru că nu se pricepeau la legislaţia maritimă. „Nerespectarea prevederilor legale privind vânzarea unor active din patrimoniu, cât şi preţul de numai 1USD/navă, scot în evidenţă caracterul formal şi nelegal al vânzării navelor către companiile liberiene. Caracterul formal al vânzării este scos în evidenţă şi de faptul că documentele de vânzare nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă a CNM Petromin, navele fiind păstrate tot în patrimoniul Petromin", arată procurorii. Expertiza din 2007 justifică înfiinţarea companiilor de unică navă prin faptul că astfel proprietarul navelor (Petromin) evită arestarea întregii flote în cazul în care una dintre nave produce prejudicii mai mari decât valoarea sa. Cât priveşte vânzarea pe un dolar, experţii consideră că această operaţiune a fost, de fapt, un transfer formal, din moment ce Petromin Constanţa deţinea 100% din holdingul Petromin Overseas Inc. Liberia, care la rândul său 100% din fiecare dintre cele 16 societăţi de unică navă. Experţii mai arată că legislaţia societăţilor comericale elaborată în 1990, care descentraliza semnificativ decizia economică, permitea această operaţiune fără să fie nevoie de aprobare de la guvern. „Prin întocmirea documentului «Bill of sale», navele nu au fost vândute către filiale, ci au fost transferate şi se constată că Petromin SA a menţinut navele în patrimoniul său, evidenţiindu-le în continuare în contul de mijloace fixe", arată experţii. Odată realizat transferul navelor şi schimbarea pavilioanelor, navele au început să fie puse la treabă, în paralel cu obţinerea creditului şi realizarea modernizărilor propuse. Interpretarea pierderii din afacerea „Flota" Nava „Comăneşti" a fost botezată cu mult fast, la 1 aprilie 1989, chiar de Nicolae şi Elena Ceauşescu Între 1992 şi 2000, toate cele 16 companii de unică navă au înregistrat pierderi, al căror cuantum este minuţios identic atât în rechizitoriul din 2004, cât şi în expertiza din 2007: 161.861.917,74 de dolari. Interpretarea cifrei diferă însă semnificativ. Rechizitoriul din 2004 afirmă că această sumă este un prejudiciu cert al Petromin Constanţa, datorat managementului defectuos al norvegienilor şi faptului că, prin aranjamentul orchestrat, compania românească a cedat complet administrarea celor 16 nave, deşi formal încă le avea în proprietate, prin faptul că deţinea integral pachetele de acţiuni. Expertiza din 2007 susţine că suma în discuţie nu poate fi considerată prejudiciu, ci pierdere comercială, datorată faptului că în perioada respectivă piaţa comercială maritimă (piaţa navlurilor) a cunoscut o scădere semnificativă, ceea ce a afectat şi activitatea celor 16 nave româneşti. În plus, experţii susţin că pierderea realizată "nu a influenţat situaţiile financiare ale CNM Petromin SA, întrucât aceasta avea obligaţia de a înregistra în evidenţa contabilă numai dividendele, nu şi profitul sau pierderea". Cu alte cuvinte, cum dividende nu au fost, nici prejudiciu nu poate exista - conchid experţii. Rezultatele proaste obţinute de navele supuse contractului şi necesitatea de a rambursa creditul contractat au determinat Fondul Proprietăţii de Stat (FPS), care deţinea peste 70% din Petromin SA, să vândă navele din asocierile din Liberia, proces care s-a derulat în perioada 1997-2000. Modul în care s-a derulat vânzarea navelor a lungit lista inculpaţilor. Pe lângă Traian Băsescu şi oficiali ai Petromin SA, au mai fost puşi sub acuzare şi numeroşi funcţionari ai FPS, printre care şi preşedintele Fondului, Radu Sârbu. Ultima vânzare Şi în procesul de vânzare, evaluările din rechizitoriul din 2004 şi cele din expertiza din 2007 sunt total diferite. Rechizitoriul din 2004 stabileşte: „Prejudiciul este de 156.977.064,80 de dolari provenit din neîncasarea sumelor din vânzarea navelor din companiile subsidiare proprietare de unică navă". Expertiza din 2007 arată: „Din vânzarea navelor a rezultat un venit de 51,5 milioane de dolari faţă de valoarea rămasă neamortizată a celor 16 nave în contabilitatea CNM Petromin SA, de 10,9 milioane de dolari, obţinându-se un rezultat economic pozitiv de vânzarea navelor de 40,5 milioane de dolari". În prezent, din 89 de nave la constituire, în 1990, compania Petromin mai are două nave, ambele sub pavilion maltez. Este vorba de vrachierul „Carmen Sylva" şi de cargoul „Ileana", scos din exploatare şi ancorat în portul Agigea. Cât despre dosar, nici el nu este bătut în cuie. Chiar dacă el a fost închis prin rezoluţia procurorilor, nu există o sentinţă judecătorească în urma căreia problemele să fie cu adevărat lămurite. Ar exista o soluţie. Procurorii care au redactat rechizitoriul din 2004 şi specialiştii care au făcut expertiza din 2007 să fie puşi faţă în faţă şi să încheie această poveste. 





Match: Bayern Munich vs Koln
Date
: February 27, 2015
Stadium: Allianz Arena, Munich (Germany)
Competition: Bundesliga
Kickoff time: 20:30 (UTC/GMT +1, local time)
http://www.sportingvideo.tv/20150227/vv54efe6e3a9b0d2.63709137-1013355.html
http://bayernstream.com/live/bayern-munchen-live-stream/channel-2/

Cum poţi elimina parola BIOS-ului pe un laptop

Multe persoane setează o parolă pentru laptop, deşi acest lucru nu oferă un grad de protecţie foarte ridicat. Parola BIOS îi poate împiedica pe membrii familiei să îşi bage nasul în calculatorul tău, însă datele nu sunt în siguranţă şi pot fi furate uşor. Ce poţi să faci dacă ai uitat parola şi eşti nevoit să o spargi?

PUBLICITATE
Pentru a sparge, reseta sau elimina parola unui calculator cu Windows poţi să foloseşti un program gratuit care, se numeşte PC CMOS Cleaner.
Descarcă kit-ul de AICI şi scrie imaginea (.iso) pe un CD sau DVD, folosind un program precum IMG Burn. Dacă laptopul tău nu are unitate optică, poţi să faci un stick USB bootabil cu ajutorul aplicaţiei Rufus.
Pentru pasul următor, trebuie să porneşti laptopul şi îl setezi să booteze de pe CD/DVD sau de pe stick-ul USB. După ce bootează CD-ul sau stick-ul USB, PC CMOS Cleaner va încerca să spargă parola.
Dacă nu va reuşi, va afişa două opţiuni (foto jos): resetarea parolei sau resetarea BIOS-ului. Dacă alegi resetarea BIOS-ului, parola va fi ştearsă iar laptopul va reveni la setările din fabrică. Succes.

smartphone-protejezi-datele-telefon

Vrei să-ţi vinzi smartphone-ul? Şterge tot din el! Specialiştii ziarului Libertatea te învaţă cum să-ţi protejezi datele din telefonul vechi, la care ai de gând să renunţi

Noi modele de smartphone apar pe bandă rulantă, iar tentaţia de a renunţa la cel vechi e tot mai mare. 

Faimoasa companie Avast!, cu o experienţă de 25 de ani în industria creării de antiviruşi, a făcut recent un experiment, cumpărând de pe diverse site-uri smartphone- uri second-hand.
Specialiştii au demonstrat că ştergerea informaţiilor din telefon printr-un simplu “delete” e inutilă şi că ulterior se pot recupera extrem de uşor datele personale, fotografiile, precum şi e-mailurile şi SMS-urile.

Dacă ai smartphone cu Android

Fă un back-up al datelor, aplicaţiilor, contactelor, emailurilor, documentelor etc. în contul tău de Google. Asigură-te că ai făcut acest lucru astfel: Settings - Accounts (alege Google) - selectează contul Google, apoi bifează tot ce vrei să sincronizezi.
Fă back-up pentru fotografii şi clipuri video. Copiază- ţi pozele şi înregistrările video pe “cloud” sau manual, pe computerul personal. Pentru a-ţi face un back-up şi pentru “cloud” poţi folosi una din opţiunile de stocare: DropBox, Flickr, Microsoft OneDrive sau Google Photos. Toate acestea îţi permit să-ţi setezi telefonul să-ţi facă back-up automat fie atunci când faci pozele sau înregistrările, fie doar când eşti conectat la reţeaua Wi-Fi. Flickr îţi oferă cel mai mare spaţiu de stocare - 1 Terrabyte.
Fă-ţi back-up pentru SMS-uri şi pentru jurnalul de apeluri. Dacă vrei să ţi le păstrezi, fă-le back-up separat. Una din cele mai uşoare metode este să foloseşti SMS Backup+ (gratuit în Google Play). Această aplicaţie îţi salvează orice contact sau SMS într- un folder în Gmail. n Codifică-ţi toate datele. Odată ce ai copiat toate datele (adică ai făcut backup- ul), e timpul să ştergi totul din smartphone. Ca să fii sigur că toate datele au dispărut, e nevoie să faci mai mult decât să revii la setările din fabrică. Aşadar, codifică-ţi datele. Asta înseamnă că oricine vrea să vadă orice informaţie de pe telefonul tău are nevoie de parolă. Pentru a cripta informaţiile, mergi la Settings - selectează Security - şi apoi Encrypt Phone. Ai, de asemenea, opţiunea de a coda şi cardul SD. Fă asta doar dacă vrei să vinzi şi SD-ul odată cu smartphone-ul.
Dezactivează blocarea automată a telefonului, dacă o aveai setată pe aparat. Fă acest lucru astfel: Settings - Security - şi apoi debifează Reactivation Lock.
Fă o revenire la setările din fabrică. Mergi la Settings - Backup&reset - Factory data reset şi apoi apasă Reset Phone.


Dacă ai iPhone

Conectează-ţi telefonul la computer şi copiază fotografiile şi înregistrările video pe calculator. Apoi, manual, foloseşte progamul File Shredder (este un program care şterge fişierele sau spaţiul liber din calculator, fără posibilitatea de a mai recupera respectivul conţinut vreodată) şi este gratuit şi destinat PCurilor Windows şi Permanent Eraser, tot gratuit, destinat Mac-urilor.
Închide iMessage. Mergi la Settings - Messages - iMessage- şi apasă “off”.
Închide Face Time. Du-te din nou în Settings - Face Time - şi apasă “off”.
Dezactivează-ţi contul de iCloud. Mergi la Settings - iCloud - selectează “Delete Account”.
Deloghează-te de pe contul Apple. Mergi la SettingsiTunes& App Stores - selectează contul de Apple (Apple ID) şi apoi “sign out” (delogare).
Revino la setările din fabrică. Deschide Settings - General - Reset - Erase All Content and Settings.
Şterge înregistrarea iPhone- ului tău de pe site-ul www.supportprofile.apple. com.
Sună la operatorul tău de telefonie mobilă şi cere- i să disocieze aparatul de contul tău.
Important! Nu şterge manual contactele, fotografiile, calendarul cât eşti logat pe contul tău de iCloud. În acest caz vei şterge şi conţinutul de pe serverele iCloud.

duminică, 15 februarie 2015

HSV-Debakel gegen Bayern: Alle Acht-ung

Was für ein Sieg. Und was für eine Pleite. Der Hamburger SV wurde beim FC Bayern zur Schießbude der Bundesliga und verlor so hoch wie noch nie in seiner Geschichte. Alles Wichtige zum Hamburger Debakel in München.


Die Ausgangsposition: Der Süd-Nord-Klassiker. 3:4 einst in den großen Zeiten in den Achtzigerjahren. Horst Hrubesch hängt jubelnd an der Querlatte. Langsam ausblenden. Oder lieber ganz schnell ausblenden. Die letzten Resultate des HSV in München hießen: 0:6, 0:5, 2:9. 1:3.
Das Ergebnis: Jetzt ist noch ein 0:8 dazugekommen. Müller, Götze, Robben, Robben, Müller, Lewandowski, Ribéry, Götze. Das müssten acht sein, wenn hier richtig nachgerechnet wurde. Höchste Niederlage für den HSV in der bisherigen Bundesliga-Geschichte. Und die ist ja immerhin schon 52 Jahre alt. Dafür gibt es hier auch keine Grill-Witze, versprochen.



Die erste Halbzeit: 20 offensive Minuten des HSV, die die Gastgeber anschließend in der ihnen ureigenen Humorfreiheit bestraften. Immerhin stand es zur Pause lediglich 0:3. Da wussten die Hamburger noch nicht, dass das ihre bessere Halbzeit gewesen war.
Die zweite Hälfte: Zack, zack, zack, zack, zack. Zwischendurch hatten die HSV-Profis mal 21 furchtbare Minuten zu überstehen. Nämlich die Minuten, in denen sie in dauernder Angst leben mussten, das nächste Tor zu kassieren. Götze erlöste sie daraus in der 88. Minute.
Spieler des Spiels: Arjen Robben. Das Übliche also. Vielleicht aber auchMario Götze. Oder Franck Ribéry. Irgendein Münchner, fast egal, wen man nimmt. Wahrscheinlich waren sogar Dante und Sebastian Rode, die 90 Minuten auf der Münchner Bank Platz nehmen mussten, effektiver gewesen als der beste Hamburger.

Comeback des Spiels: Das ist dann schon eindeutiger zu beantworten. Der immer wieder verletzte Holger Badstuber unternimmt den nächsten Anlauf, er stand in der Startelf und beeindruckte gleich wieder mit seinen Pässen, mit seiner Übersicht. Ein Comeback, das er sich mutmaßlich gut wird merken können. Und dem so schnell keines mehr folgen soll.
Szene des Spiels: Die Aktion vor dem dritten Bayern-Tor. Mario Götze stolpert, fällt und spielt den Ball im Fallen noch zu Robben. Der marschiert, wie Robben eben marschiert. Dann zieht er nach innen, wie Robben eben nach innen zieht. Dann schießt er, wie Robben eben schießt. Dann trifft er, wie Robben eben trifft.
Duell des Spiels: Der FC Bayern gegen die Statistik. Das einzige Duell, das sie an diesem Nachmittag verloren. Rekordjagd knapp verpasst. Gegen Dortmund gab es 1971 ein 11:1, gegen Tennis Borussia 1976 ein 9:0, genau wie gegen Kickers Offenbach 1984. Nur das viertbeste Ergebnis. Da ist noch Luft nach oben. Aber vielleicht gibt es ja auch in der kommenden Saison ein Spiel FC Bayern gegen den HSV.
Wechsel des Spiels: Ivica Olic, der Arme. Er war mal beim FC Bayern, dann war er beim VfL Wolfsburg, das sind die beiden Klubs, die die Liga zurzeit dominieren. Und seit dem Winter ist er beim HSV und musste beim Debakel in München dabei sein. Sein Oberschenkel tat ihm den Gefallen, nach 24 Minuten zu zwicken. Er durfte daher schon beim Stand von 0:2 gehen.
Zitat des Spiels: "Jetzt muss Joe Zinnbauer etwas tun." Kommentar von Sky-Chefreporter Marcel Reif nach dem Tor zum 0:6. Ein bisschen früher wäre das womöglich auch schon ganz gut gewesen.
Bilanz des Spiels: Wenn das Team von Josep Guardiola so weiterspielt, könnte die zuletzt ausgerufene Bayern-Krise irgendwann tatsächlich beendet werden.
Bayern München - Hamburger SV 8:0 (3:0)1:0 Thomas Müller (21., Handelfmeter)
2:0 Götze (23.)
3:0 Robben (36.)
4:0 Robben (47.)
5:0 Thomas Müller (55.)
6:0 Lewandowski (56.)
7:0 Ribéry (69.)
8:0 Götze (88.)
München: Neuer - Rafinha, Benatia (59. Ribéry), Badstuber, Bernat - Schweinsteiger, Alaba - Robben (71. Pizarro), Thomas Müller (66. Gaudino), Götze - Lewandowski
Hamburg: Drobny - Götz, Djourou, Westermann, Marcos (57. Ostrzolek) - Diaz, van der Vaart (57. Jiracek) - Stieber, Jansen - Rudnevs, Olic (23. Nicolai Müller)
Schiedsrichter: Weiner (Giesen)
Zuschauer: 75.000 (ausverkauft)
Gelbe Karten: - van der Vaart (7)

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More