Mod de preparare:
Puneti untr-un bol cele 3 oua, puneti o lungura de ulei (ajuta sa nu se lipeasca de tigaie)
Si putin lapte.
Peste faina puteti adauga vanilia zaharul si un pic de sare.
Incepeti sa puneti incet faina peste oua mestecand cu telul, daca compozitia se ingroasa prea tare mai adaugati lapte si iar faina pana le terminati.
Eu prefer sa pun cate putin lapte pt ca daca la-si pune pe tot odata si dupa faina ar face gogolosi.
Aluatul trebuie pus la rece pentru cel putin o ora dupa care se pot prepara clatitele.
Timp de pregatire: ore
Timp de gatire: ore
Timp Total: ore
Numar portii: 18 bucati
Grad de dificultate: usor
Inainte de a purcede la trebusoara de azi, atat de simpla incat le va reusi chiar si celor mici, vreau sa spun cateva lucruri interesante despre modestele, dar atat de agreatele clatite:
„Clătitele fac parte dintre puţinele feluri de mâncare de care gurmanzii-şefi ai Greciei Antice ar trebui să fie mândri, pentru că au trecut testul timpului (şi încă ce test!), ajungând să fie gătite chiar şi în bucătăria secolului XXI.
Dacă ar fi să traducem denumirea originală (adică grecească) a clătitei i-am spune „tigăită”, pentru că şi atenienii îi spuneau „tagenites”, „teganites” sau „tagenias” (toate variantele fiind derivate ale cuvântului „tegano” care desemna tigaia de prăjit).
Cronicarul Athenaeus povesteşte cum era preparat acest desert: plakous-ul (compoziţia formată din 500 gr. de făină, 60 ml de vin alb, 60 ml de lapte acru, o jumătate de linguriţă de sare) era prăjit într-o cantitate mică de ulei de măsline. După ce compoziţia începea să facă băşici şi era rumenită pe ambele feţe, se servea caldă, dimineaţa. Se asezona neapărat cu miere şi seminţe de susan, uneori şi cu brânză.
Rude vechi ale pâinii, lipiei şi chiar ale blatului de pizza, clătitele s-au răspândit peste tot în lume, de cele mai multe ori schimbându-şi ba compoziţia, ba aspectul. În America, amestecul pentru clătite conţine şi praf de copt şi e prăjit într-o formă mai pufoasă şi mai groasă, în Asia grosimea diferă de la o zonă la alta, dar e umplută cam peste tot cu ingrediente sărate (brânză, carne, legume); în Africa, pe de altă parte, clătitele sunt suport pentru diferitele sosuri şi humus-uri, neamurile germanice le consumă deopotrivă ca desert şi ca blat moale peste care se pun diverse topping-uri sărate, în timp ce europenii de gintă latină păstrează destinaţia, reţeta şi aspectul clătitelor realizate de greci în Antichitate.” (sursa acestor informatii)
Tineti cont ca aluatul pe masura ce se odihneste are tendinta de a se ingrosa, una dintre abordarile posibile este sa-l lasati la frigider 1 ora, apoi sa-l diluati cu apa minerala sau lapte pana la consistenta dorita, o alta este sa incepeti sa prajiti clatitele imediat, adaugand cate putin lichid de fiecare data cand simtiti ca si-a schimbat consistenta.
Clatitele obtinute se pot unge cu gem, cu crema de ciocolata, cu nuca si miere, cu branza si cu o multime de umpluturi dulci sau sarate, se pot rula, impacheta sau aranja sub forma de tort. Asta e minunat la clatite, se pot adapta foarte usor gusturilor fiecaruia. :)
Puneti untr-un bol cele 3 oua, puneti o lungura de ulei (ajuta sa nu se lipeasca de tigaie)
Si putin lapte.
Peste faina puteti adauga vanilia zaharul si un pic de sare.
Incepeti sa puneti incet faina peste oua mestecand cu telul, daca compozitia se ingroasa prea tare mai adaugati lapte si iar faina pana le terminati.
Eu prefer sa pun cate putin lapte pt ca daca la-si pune pe tot odata si dupa faina ar face gogolosi.
Aluatul trebuie pus la rece pentru cel putin o ora dupa care se pot prepara clatitele.
Mai multe retete pe www.bucataras.ro, cel mai popular site culinar din .ro
ingrediente
Oua
3 buc
Lapte de vaca
500 ml
Faina alba calitate superioara
300 g
Ulei de floarea soarelui
100 ml
Sare
0.25 lingurite
Scortisoara
0.5 lingurite
Esenta de rom
0.5 lingurite
pasi de urmat
1
Eu prefer sa fac acesta reteta in forma clasica, cu lingura de lemn. Astfel poti sa reglezi foarte bine consistenta clatitelor. Puteti sa o faceti prima data dupa metoda mea, obesrvati care este cantitatea de faina si lapte pe care o preferati(adica cum vreti clatitele: mai groase sau mai subtiri) si folositi blenderul, mixand toate ingredientele la viteza mare.
Deci,
Se bat 3 oua intr-un bol mai adanc, se pune sarea si se mixeaza putin.
2
Daca vreti sa faceti o cantitate mai mare de clatite dar nu aveti suficiente oua, adaugati la ouale batute 100 ml de lapte. Amestecati bine.
3
Puneti faina si amestecati continuu, pana veti obtine un aluat de consistenta unei smantani foarte groase.
4
Frecati bine aceasta compozitie pana vedeti ca este neteda si nu are cocoloase. Daca ati pus cam multa faina, adaugati putin lapte ca s-o dizolvati suficient ca sa o puteti amesteca mai usor.
5
Adaugati cate 100 ml de lapte si amestecati pana se incorporeaza, va trebui sa turnati laptele cam in 2-3 etape.
6
Turnati lapte pana aluatul este de consistenta smantanei lichide, nu faceti aluatul foarte lichid pentru ca veti avea probleme la prajitul lui. Mai bine mai adaugati lapte dupa ce ati facut primele 2-3 clatite, si observati ca se mai poate dizolva. Daca vreti clatitele mai groase, aluatul trebuie sa fie mai consistent, daca le vreti subtiri, faceti un aluat mai lichid.
Apoi, se toarna 50 ml de ulei, scortisoara si esenta de rom in aluat, se amesteca bine.
Atentie! In caz ca aluatul totusi este cu cocoloase, folositi blenderul sau mixerul sa le dizolvati.
7
Incalziti bine tigaia pentru clatite, si ungeti-o cu putin ulei. Lasati sa se incalzeasca bine uleiul, dar sa nu arda.
8
Se toarna cam jumatate de polonic de aluat in tigaie, daca aluatul este mai lichid se toarna mai putin aluat.
9
Aluatul de distribuie uniform pe suprafata tigaii, si la foc mediu se prajeste pana se rumeneste putin.
O RETETA SIMPLA DE CLATITE
Probabil unii vor rade, dar azi nu am sa va arat nimic mai mult decat… niste clatite. Sincer, nu as fi avut idee cati oameni nu stiu cum se fac clatitele, sau poate cati nu sunt multumiti de propria reteta de clatite. Am primit, deci, multe, atat de multe mesaje care imi cereau o reteta de clatite incat nici nu mai stiu cate au fost si pana la urma am renuntat la ideea ca as fi luata in deradere daca as pune pe blog ceva atat de modest ca o reteta de aluat de clatite. Pentru clatite, retete sunt, har domnului, destule: clatite dulci, clatite sarate, clatite de post (care sunt la fel de bune ca si cele de dulce, de altfel), clatite la cuptor, clatite cu gem, cu ciocolata, cu branza… cate si mai cate. Reteta de clatite pe care ma straduiesc sa v-o prezint azi se refera nu la aceste specialitati, ci la o modalitate simpla de preparare a aluatului de clatite si la prajirea propriuzisa a acestora. Nu am aroganta sa sustin ca reteta mea de clatite e cea mai cea si chiar va rog sa la lasati in comentariile acestui articole propriile voastre variante.
Timp de gatire: ore
Timp Total: ore
Numar portii: 18 bucati
Grad de dificultate: usor
Inainte de a purcede la trebusoara de azi, atat de simpla incat le va reusi chiar si celor mici, vreau sa spun cateva lucruri interesante despre modestele, dar atat de agreatele clatite:
„Clătitele fac parte dintre puţinele feluri de mâncare de care gurmanzii-şefi ai Greciei Antice ar trebui să fie mândri, pentru că au trecut testul timpului (şi încă ce test!), ajungând să fie gătite chiar şi în bucătăria secolului XXI.
Dacă ar fi să traducem denumirea originală (adică grecească) a clătitei i-am spune „tigăită”, pentru că şi atenienii îi spuneau „tagenites”, „teganites” sau „tagenias” (toate variantele fiind derivate ale cuvântului „tegano” care desemna tigaia de prăjit).
Cronicarul Athenaeus povesteşte cum era preparat acest desert: plakous-ul (compoziţia formată din 500 gr. de făină, 60 ml de vin alb, 60 ml de lapte acru, o jumătate de linguriţă de sare) era prăjit într-o cantitate mică de ulei de măsline. După ce compoziţia începea să facă băşici şi era rumenită pe ambele feţe, se servea caldă, dimineaţa. Se asezona neapărat cu miere şi seminţe de susan, uneori şi cu brânză.
Rude vechi ale pâinii, lipiei şi chiar ale blatului de pizza, clătitele s-au răspândit peste tot în lume, de cele mai multe ori schimbându-şi ba compoziţia, ba aspectul. În America, amestecul pentru clătite conţine şi praf de copt şi e prăjit într-o formă mai pufoasă şi mai groasă, în Asia grosimea diferă de la o zonă la alta, dar e umplută cam peste tot cu ingrediente sărate (brânză, carne, legume); în Africa, pe de altă parte, clătitele sunt suport pentru diferitele sosuri şi humus-uri, neamurile germanice le consumă deopotrivă ca desert şi ca blat moale peste care se pun diverse topping-uri sărate, în timp ce europenii de gintă latină păstrează destinaţia, reţeta şi aspectul clătitelor realizate de greci în Antichitate.” (sursa acestor informatii)
INGREDIENTE CLATITE:
- 3 oua
- 300 de grame de faina
- 300 de ml. de lapte
- 250-300 de ml. de apa minerala
- 3 linguri de unt topit (optional)
- 1 praf de sare
- optional: 1-3 (maximum) linguri zahar
- arome (numai daca faceti clatite cu umplutura dulce): 1 lingurita extract de vanilie sau 1 plic de zahar vanilat, coaja rasa de lamaie (daca va place)
- in plus: aproximativ 50 de ml. de ulei pentru prajit
PREPARARE CLATITE:
Inainte de toate, vreau sa subliniez faptul ca aluatul de clatite e foarte adaptabil: nu aveti lapte? Nu-i nimic, faceti clatitele doar cu apa minerala, vor iesi poate chiar mai fragede decat cele cu lapte, diferenta de gust va fi minima, doar ca vor fi ceva mai poroase clatitele, cu o textura spongioasa. Nu aveti 3 oua? Merge si cu 2 la fel de bine, poate chiar si cu un singur oua mare sau 1 ou si 1 albus, 1 ou si doua galbenusuri etc. Daca nu aveti apa minerala si aceea se poate substitui cu apa simpla sau lapte. Un lucru minunat este ca clatitele de post sunt la fel de bune: renuntati la ou, renuntati la lapte, pastrati doar faina, apa minerala si un pic de ulei, vor iesi niste clatite bune-bunute care cu un gem bun vor fi un deliciu. In aluat se poate pune un pic de grasime, care la fel de bine poate fi unt sau ulei (eu am folosit 3 linguri de unt topit), dar nu e niciun bai daca nu se pune nimic. In fine, clatitele se pot praji intr-un strop de ulei sau de unt topit, eu prefer un amestec de unt topit si ulei, dar tigaile moderne cu strat antiaderent de calitate permit coacerea clatitelor fara pic de grasime.
Prepararea aluatului de clatite:
1. Ouale intregi se sparg intr-un castron si se bat cu sarea (poza 1).
2. Se adauga faina toata deodata, extractul de vanilie, zaharul, daca se foloseste (atentie, nu puneti mult zahar in compozitie pentru ca veti obtine clatite negricioase, zaharul se caramelizeaza in tigaie si le inchide la culoare) si se amesteca totul cu telul, cu mixerul sau cu lingura de lemn (poza 2). Insistati asupra cocoloaselor sa se desfaca bine, cand compozitia incepe sa fie greu de amestecat, incepeti sa adaugati putin cate putin din lichide. Evident, daca faceti compozitia cu mixerul, lucrurile vor fi mult mai simple si cocoloasele… mult mai putine.
3. Putin cate putin, se incorporeaza in aluat lichidele si anume laptele, apa minerala si untul topit dar rece, amestecand insistent si energic (poza 1). Lichidele se adauga treptat, pentru a adapta consistenta aluatului de clatite.
2. Se adauga faina toata deodata, extractul de vanilie, zaharul, daca se foloseste (atentie, nu puneti mult zahar in compozitie pentru ca veti obtine clatite negricioase, zaharul se caramelizeaza in tigaie si le inchide la culoare) si se amesteca totul cu telul, cu mixerul sau cu lingura de lemn (poza 2). Insistati asupra cocoloaselor sa se desfaca bine, cand compozitia incepe sa fie greu de amestecat, incepeti sa adaugati putin cate putin din lichide. Evident, daca faceti compozitia cu mixerul, lucrurile vor fi mult mai simple si cocoloasele… mult mai putine.
3. Putin cate putin, se incorporeaza in aluat lichidele si anume laptele, apa minerala si untul topit dar rece, amestecand insistent si energic (poza 1). Lichidele se adauga treptat, pentru a adapta consistenta aluatului de clatite.
4. In final, aluatul trebuie sa fie matasos, fara urma de cocoloase, cu o consistenta destul de lichida daca vreti clatite subtiri sau ceva mai grosut daca le vreti mai groase. Eu prefer clatitele fine si subtiri, pentru asta adaptez consistenta aluatului pana la una asemenatoare inghetatei topite (poza 2).
Tineti cont ca aluatul pe masura ce se odihneste are tendinta de a se ingrosa, una dintre abordarile posibile este sa-l lasati la frigider 1 ora, apoi sa-l diluati cu apa minerala sau lapte pana la consistenta dorita, o alta este sa incepeti sa prajiti clatitele imediat, adaugand cate putin lichid de fiecare data cand simtiti ca si-a schimbat consistenta.
O tigaie buna este importanta pentru pregatirea clatitelor. Tigaia de clatite trebuie sa aiba o coada lunga, peretii laterali putin inalti si mai ales sa nu aiba tendinta sa prinda. Tigaile moderne cu suprafata antiaderenta sunt ideale, dar si cele vechi, de tabla neagra, isi fac treaba nemaipomenit de bine. Diametrul tigaii va dicta dimensiunea clatitelor si evident, a cantitatii de aluat turnate in tigaie pentru fiecare clatita in parte: daca aveti o tigaita mica, cantitatea de aluat va fi mai mica, daca tigaia este mare, se va dapta si cantitatea de aluat. Eu prajesc clatitele intr-o tigaie cu 24 de centimentri diametru, destul de mare, care imi permite sa obtin clatite marisoare.
Prajirea clatitelor:
1. Incingeti bine tigaia, apoi ungeti suprafata tigaii cu grasime (daca folositi, daca nu, sariti peste acest pas). Eu ung tigaia cu o pensula, pentru ca nu imi place sa fie prea unsuroase clatitele (poza 1).
2. Tinand tigaia ridicata de pe foc in mana stanga, turnati cu polonicul sau cu o cana aluatul de clatite in tigaia bine incinsa (trebuie sa sfaraie) in timp ce cu stanga rotiti tigaia asa incat aluatul sa alunece pe toata suprafata, formand un strat uniform (poza 2).
3. Nu puneti mai mult aluat decat e nevoie sa se acopere uniform suprafata tigaii (poza 3).
4. Asezati inapoi tigaia deasupra focului, care trebuie sa fie potrivit. Cand suprafata vizibila a aluatului isi pierde luciul si devine opac iar marginile clatitei incep sa devina aurii, e semn ca trebuie intoarsa clatita pe partea cealalta (poza 4).
5. Clatitele se intorc de pe o parte pe cealalta cu o spatula de lemn sau se pot arunca in sus cu tigaia, rasucindu-se in aer, moment pe care nu am reusit sa-l imortalizez in fotografie oricat am incercat. Incepatorilor nu le recomand, insa, niciun fel de acrobatii cu clatitele, pentru ca acestea se pot solda cu accidente sau intr-un caz mai putin grav cu clatite distruse si mizerie in bucatarie, asa ca spatula de lemn ramane sfanta si abordarea cea mai la indemana (poza 5).
6. Dupa ce se intoarce, clatita se mai coace putin, pana cand are usoare urme de rumenire pe partea expusa la foc (poza 6).
7. Clatitele se scot din tigaie pe masura ce sunt coapte, lasandu-le sa alunece unele peste celelalte pe o farfurie intinsa.
8. Se continua la fel pana ce aluatul se epuizeaza.
Clatitele obtinute se pot unge cu gem, cu crema de ciocolata, cu nuca si miere, cu branza si cu o multime de umpluturi dulci sau sarate, se pot rula, impacheta sau aranja sub forma de tort. Asta e minunat la clatite, se pot adapta foarte usor gusturilor fiecaruia. :)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu