Trei motive pentru care ASA Targu Mures poate castiga titlul: experienta jucatorilor, decisiva in momentele grele, o conducere inteligenta si un lot echilibrat perfect

Dacă Steaua câştigă toate cele patru meciuri rămase de disputat în Liga 1, ASA Târgu Mureş are nevoie de doar trei victorii şi un egal în meciurile cu Gaz Metan Mediaş, Petrolul, Astra Giurgiu şiOţelul Galaţi pentru a se încununa campioană. Lucru perfect realizabil pentru mureşeni, chiar dacă programul echipei lui Ciobotariu este mai greu decât al Stelei. Însă aruncând o privire peste rezultatele din acest retur, misiunea celor de la ASA pare simplă: jucătorii mureşeni trebuie doar să-şi păstreze forma senzaţională care a dus la un comeback de senzaţie, poate cel mai surprinzător din istoria Ligii 1, un comeback prin care ASA a anulat  un deficit de 13 puncte în raport cu Steaua la începutul returului. În aceste condiţii, titlul se joacă, dar, deocamdată, ASA este favorită şi la casele de pariuri. ProSport a identificat trei motive pentru care mureşenii au acest statut.
Experienţa, decisivă în momentele-cheie ale meciurilor 

Din ”11”-le de start al lui Ciobotariu trimis în teren în meciul cu Viitorul, de sâmbătă, câştigat cu 6-1 de ASA, doar Bejan şi Feussi au mai puţin de patru sezoane în primele ligi ale campionatelor în care au evoluat până acum. Iar acest lucru se vede în teren. Unde de fiecare dată unul dintre jucătorii importanţi şi-a asumat responsabilitatea şi a tras echipa după el în momentele decisive. La victoria cu Steaua, scor 1-0, Ianis Zicu a ieşit la rampă şi l-a ”părăsit” pe Tănase în careu pentru a înscrie golul victoriei. Cu FC Botoşani (2-1), ASA a fost egalată, dar Marius Constantin a reuşit să marcheze în minutul 76, după doar cinci minute de egalitate.

La meciul cu FC Braşov, tot Zicu a rupt echilibrul şi a marcat singurul gol al partidei în minutul 42. Practic, valoarea individuală, dar şi experienţa jucătorilor o ajută enorm în momente critice pe ASA. Asta s-a întâmplat şi în meciul cu Viitorul, câştigat cu 6-1. Fără golul lui Hora, din prelungirile primei reprize, echipa lui Hagi ar fi intrat la cabine cu speranţa unui rezultat bun. Aşa, tinerii Viitorului au căzut şi au ieşit în repriza secundă deja învinşi. Ori, pentru a reuşi câştigarea acestui avantaj moral în mai multe meciuri, e nevoie de asamblarea unei echipe cu experienţă, care poate trece peste aceste momente grele, lucru pe care ASA l-a reuşit de minune în acest sezon.

Un sistem inteligent de prime

La începutul sezonului, ASA a anunţat un buget de circa 4 milioane de euro, buget suficient, în opinia unor conducători de club, doar pentru implicarea în lupta la retrogradare. 30 de etape mai târziu, mureşenii s-au descurcat excelent şi se află în pole-position în lupta pentru titlu. Iar unul dintre factori este un mix interesant între înţelegerea jucătorilor şi inteligenţa şefilor echipei mureşene. Dacă ASA nu părea o candidată la titlu în martie sau chiar la mijlocul lui aprilie, totul se datorează unui sistem special de premiere pe care şefii l-au propus jucătorilor la începutul returului.

Astfel, deşi există întârzieri în ceea ce priveşte salariile, jucătorii au acceptat de bună-voie un sistem de prime care vin la fiecare meci. Cotate undeva, între 1.000 şi 2.000 de euro, în funcţie de importanţa meciului, aceste prime sunt achitate imediat, însă în condiţiile unui buget restrâns, menţionat mai sus, salariile au întârziat. „Jucătorii ştiu că îşi vor primi banii, salariile, pentru că acestea sunt stipulate în contract. De aceea e linişte la echipă şi toţi sunt concentraţi pe ceea ce au de făcut”, explică o sursă de lângă formaţia mureşeană.

Un lot similar, ca valoare şi performanţe, cu al Stelei

Dacă la începutul sezonului Steaua avea de departe cel mai bun lot din Liga 1, ASA se află, în acest moment, pe aceeaşi poziţie. Cu un goalkeeper care a primit doar 19 goluri, la fel de multe câte a primit şi Steaua şi are trei pase decisive în acest sezon, cu una mai puţin, spre exemplu, decât Cristi Tănase, dar şi cu o defensivă foarte experimentată, ASA şi-a construit o linie de fund redutabilă, care îşi compensează lipsurile individuale. Iar de la mijloc în sus, lucrurile stau şi mai bine. E drept, Mureşan şi N'Doye au o vârstă, însă senegalezul este, practic, definiţia unui mijlocaş box-to-box valoros, cel mai bun exemplu pentru această tipologie din Liga 1.

În Bumba, Zicu şi Hora, ardelenii au trei jucători care pot scoate uşor din joc adversarii prin driblinguri, rivalizând la procentajul driblingurilor reuşite (55%) cu Chipciu (60%) sau Adi Popa (54%). Singurul punct slab pare a fi atacul, unde nici Axente, nici Manolov nu sunt marcatori înnăscuţi, dar bulgarul şi-a demonstrat utilitatea în meciul cu Viitorul, când a forţat eliminarea lui Mamele.

Posted in: Zicu