Metoda “champenoise” este metoda tradiţională, unică, de producere a adevărateişampanii. Ea este autorizată numai în Franţa unde se cer a fi îndeplinite 3 cerinţe principale: vinul se obţine din soiurile de struguri Chardonnay, Pinot Meunier şi Pinot Gris; strugurii provin numai din regiunea Champagne din Franţa; a doua fermentare a vinului are loc în sticle după o tehnologie specifică cunoscută sub denumirea de metoda “Champenoise“.
In celelalte ţări în care se produc vinuri spumante de tipul “şampaniei”, tehnologia este asemănătoare, dar strugurii din care se obţine vinul pentru producerea şampaniei nu sunt aceiaşi şi nu provin din regiunea Champagne.
Inventarea şampaniei este atribuită abatelui Perignon, care pe la sfârşitul secolului al XVll-lea a observat că vinurile dulci trase la sticle îşi continuă fermentaţia şi se impregnează în mod natural cu bioxid de carbon.
Alte metode: Procedeul Charmant, transfer şi impregnare cu bioxid de carbon
Procedeul Charmant sau cuvă închisă. Această metodă constă în faptul că a doua fermentare avinului, după adăugarea licorii de tiraj se face în cuve mari, nu în sticle. După aceasta, vinul este răcit, filtrat şi transvasat sub presiune într-o altă cuvă, apoi se adaugă licoarea de expediţie şi se îmbuteliază.
Transfer. Procedeul este identic cu cel de la metoda champenoise până în momentul degorjării, după care vinul este transferat în cuve presurizate, se filtrează pentru a scoate depunerile, apoi se trage la sticle.
Injectare cu bioxid de carbon. Prin această metodă se obţin vinurile spumoasedin vinurile pregătite în acest scop saturate cu bioxid de carbon.
METODA CHAMPENOISE
VINIFICAŢIA PENTRU VINURILE ALBE
PREGĂTIREA VINULUI PENTRU ŞAMPANIE
• lucrări de stabilizare şi condiţionare a vinului pentru obţinerea de partizi omogene care vor fi trase la sticle -
TIRAJUL
- pregătirea amestecului de tiraj: vinul + licoarea de tiraj + maiaua
de drojdie + limpezitori
- pregătirea sticlelor şi a dopurilor, tragerea amestecului de tiraj la sticle şi agrafarea acestora -
A DOUA FERMENTAŢIE
- stivuirea sticlelor pentru fermentare în pivniţe sau hrube -
- sticlele se aşează în poziţie orizontală, unele peste altele pentru fermentare. Acum se formează bioxidul de carbon care se impregnează în vin şi acesta devine spumant
REMUAJUL
- sticlele se aşează pe pupitre, în poziţie oblică cu gâtul în jos, se scutură şi se rotesc zilnic 1/4 din circumferinţa sticlei pentru ca depunerile formate să coboare pe dop -
DEGORJAREA
- in traducerea sticlelor într-un amestec foarte rece pentru a se forma un dop de gheaţă cu depunerile
- scoaterea rapidă a dopurilor pentru “aruncarea” depunerilor. -
ADĂUGAREA LICOAREI DE EXPEDIŢIE
- se completează conţinutul sticlelor cu licoare de expediţie corespunzător tipului de şampanie dorit: brut până la 15 g de zahăr /1; extra dry între 15 -20 g zahăr /1; sec între 20 – 35 g zahăr /1; demi-sec între 35 – 50 g zahăr /1 şi dulce peste 50 g zahăr /1. -
- dopuire pentru expediţie (dopuri + coşuleţ), control, toaleta sticlelor, etichetare şi stocare pentru expediere
Incoming search terms:
- cum se face sampania
- reteta sampanie din struguri
- reteta sampanie
- producerea champaniei
- Prepararea Sampaniei
- cum se face vinul spumant in casa
- cum se face vinul spumant
- cum se face sanpania
- cum se face sampanie din vin
- cum se face sampania in casa
O, tu, sampanie ferice !
“Sampania nu e nimic mai mult decat un vin cu bule”, mi-a marturisit cu ciuda, un coleg american, “dar daca deschizi o sticla de vin alb la pranz, risti sa fii etichetat drept alcoolic, in schimb, daca ceri o sticla de sampanie vei fi considerat très chic”.
Sampania e un amestec de vinuri care suporta o a doua fermentatie, iar daca iti place sa te dedulcesti cu bulele sprintare, merita sa o cunosti mai indeaproape:
- Sampania de calitate se produce prin asa numita metoda traditionala, cea de-a doua fermentatie a vinului – cea care are drept rezultat bulele – are loc in sticla. Metoda de producere este obligatoriu trecuta pe eticheta si este un lucru pe care trebuie sa-l ai in vedere cand cumperi o sticla. Denumirea “Champagne” nu mai poate fi folosita azi decat de producatorii din regiunea Champagne. Toti ceilalti producatori, care folosesc aceasta metoda dar nu mai pot numi rezultatul sampanie, folosesc termenul de “vin spumant produs prin metoda traditionala” sau “dupa metoda champenoise”. Exista si alte metode de a produce vin cu bule, ca de exemplu fermentarea in cuva, dupa care vinul cu bule este tras in sticle, dar rezultatul e inferior. Acest tip de vin care nu se produce prin metoda traditionala sau champenoise, se numeste in Romania vin spumos.
- La mama ei, in Champagne, sampania nu se poate face decat din 3 soiuri de strugure – chardonnay, pinot noir si pinot meunier. Caracteristica principala a strugurelui de sampanie e aciditatea. Cu cat soiul e mai acid, cu atat sunt mai multe sanse pentru bule multe si vesele.
- Cel mai frecvent folosit e amestecul de chardonnay si pinot noir in proportii variabile in functie de caracteristicile vinului ales, dar se pot folosi si amestecuri de cate 4 vinuri, unele vechi si de un an sau doi, dar si un singur fel de vin.
- In general, sampania odata scoasa pe piata e destinata unui consum imediat, in cursul acelui an. Daca nu detii o pivnita cu temperatura constanta si cu mucegai care sa absoarba umiditatea din aer, nu are rost sa incerci sa o pui la pastrare, esti mai castigat daca o bei.
- Spre deosebire de vin, care e diferit de la un an la altul, sampania mai ales cea de calitate deosebita – francezii o numesc “grand crue”- trebuie sa isi pastreze aceleasi calitati, (aroma, concentratie de bule, tarie alcoolica) indiferent de anul de fabricatie si de componenta vinurilor in amestec. Maestria vinificatorului consta in a alege amestecul de vin care, desi diferit in functie de recolta anuala, trebuie sa dea acelasi rezultat dupa a doua fermentatie in sticla, ca cel din anii anteriori.
- Din toate aceste motive, pe eticheta sticlei de sampanie, nu e specificat anul recoltei, ca la vinuri.
- In medie, dureaza cam 2 ani ca sa produci un lot de sampanie, chiar 3 ani in cazul celor foarte bune. Asa se explica si pretul ridicat.
Pare complicat, dar merita sa o pretuiesti…
Bule elegante de şampanie
Champagne a avut de luptat de-a lungul timpului. Şi nu doar regiunea din nord-estul Franţei, ci şi vinurile produse aici, din viile cultivate încă de pe vremea romanilor. Principalul lor duşman a fost aciditatea, cauză a solului extrem de calcaros din zonă.
Champagne nu s-a dat însă bătută. A transformat încet toate dezavantajele în avantaje şi a ajuns atât de populară în ziua de azi mai ales datorită şampaniei. Chardonnay, Pinot Noir şi Pinot Meunier, cele trei soiuri de struguri din Champagne, înmuguresc şi se coc în perioade diferite şi, în plus, sunt răspândite pe o suprafaţă mare, împărţită în diverse microclimate. Acesta este motivul pentru care şampania este de obicei un amestec de soiuri diferite, din vii diferite. Dar rezultatul este unul spectaculos în ceea ce priveşte aromele şi complexitatea lor.
De-a lungul istoriei sale, şampania a avut „tendinţe efervescente” chiar şi atunci când acest aspect era considerat un minus: vestitul Dom Pérignon a încercat de fapt să scape de bulele buclucaşe, dar – până la urmă – ele au făcut din şampanie vedeta tuturor petrecerilor.
Astăzi, orice element-surpriză a fost înlăturat: pentru producerea bulelor, vinul tânăr este îmbuteliat cu drojdie şi o anumită cantitate de zahăr, apoi este lăsat să fermenteze. Astfel, nivelul alcoolului va fi mai ridicat, dar va apărea şi dioxidul de carbon, ca efect secundar. Gazul nu poate „scăpa”, aşa că rămâne în vin, sub presiune. (De aceea, şampania este îmbuteliată în sticle mai groase şi mai grele decât cele obişnuite.)
Cea de a doua fermentare, care transformă vinul în şampanie, lasă şi o serie de bucăţi de drojdie în vin, ceea ce l-ar face să fie tulbure şi puţin atrăgător. Pentru a înlătura aceste reziduuri, vinul trebuie supus unui proces de rotire, numit „remuaj”. Sticlele sunt rotite gradual şi astfel drojdia se adună în dop. În trecut, remuajul se făcea manual, dar astăzi el este un proces automatizat. Sticlele sunt apoi degorjate, li se înlătură toate impurităţile şi abia după aceea sunt din nou astupate, gata de a fi vândute. Însă pentru o şampanie perfectă s-ar putea să fie nevoie să treacă ani, după ce a fost degorjată. Va căpăta astfel arome mai bogate, de caisă, piersică sau smochine.
Ce scrie pe etichetă
Fiecare sticlă este un amestec de mai multe varietăţi de struguri şi de producţii, dacă nu se menţionează altceva pe etichetă.
l Non-vintage şampania obişnuită. Vinuri din producţii diferite sunt amestecate pentru a produce un stil al fiecărei case.
l Vintage Extrem de prestigioasă şi produsă doar în anii buni. Reflectă atât producţia respectivă, cât şi stilul casei. Are nevoie de mai mult timp de învechire.
l Prestige cuvée Produsă doar în cei mai buni ani, din cei mai buni struguri, cu un preţ pe măsură. Are nevoie de timp mai lung de maturare.
l Rosé şampania roz poate fi vintage sau non-vintage. Cele mai multe sunt produse prin adăugarea de puţin Pinot Noir şi/sau Pinot Meunier; aroma este mai fructată şi mai grea.
l Blanc de Blancs şampanie produsă doar din Chardonnay; uşoară.
l Blanc de Noirs şampanie produsă doar din struguri negri: Pinot Noir şi Meunier.
Printre cramele din Champagne
Domeniul Pommery, unul dintre cele mai cunoscute nume din Champagne, înseamnă 18km de crame, care se bucură în fiecare an de 120.000 de vizitatori. Extravaganţa casei, construită la dorinţa doamnei Louise Pommery, continuă şi în crame. Printre sticlele de şampanie care se odihnesc aici, expun artişti europeni contemporani, ale căror opere sunt selectate anual de casa Pommery. Frédéric Baiocco, Export Manager Pommery, oferă o privire din interior asupra fabricării şampaniei.
Prin ce diferă şampania de alte vinuri spumante? Este cu siguranţă istoria. şampania este cel mai bun spumant dintre spumante. Nu bei o sticlă în fiecare zi, e un vin unic. Şi nu este doar marketing – este o istorie, o regiune. Diferenţa sunt istoria, tehnica şi timpul de care este nevoie pentru producerea şampaniei. Urmăm reguli de preparare stricte – Champagne este o regiune viticolă cu reguli foarte precise. A face şampanie este o ştiinţă. Avem o tradiţie îndelungată, păstrată cu ajutorul unui şef de cramă.
Se pot face cocktailuri cu şampanie?
Nu ne place să amestecăm şampania. Durează atât de mult să o facem, încât nu prea vrem să o amestecăm. Ar fi păcat să pui lichior în şampanie. Sau fructe... Îl văd pe şeful nostru de cramă, Thierry Gasco, cât timp dedică preparării vinului şi cred că ar trebui să ne bucurăm de şampanie aşa cum a creat-o el.
Şampania este şi în prezent un produs de lux?
A fost întotdeauna un produs de lux. Era vinul regilor – un vin de desert care se consuma la sfârşitul meselor.
Şi atunci produsul vostru Pop?
Pommery a inovat întotdeauna. Dragostea pentru vin ne-a determinat ca într-o anumită măsură să inovăm mereu. Pop este latura neconvenţională a mărcii. Este o altă manieră de a te bucura de şampanie – mai tinerească, mai glumeaţă.
Când beţi şampanie?
Cel mai bun moment este când sărbătoreşti ceva: o căsătorie, Crăciunul, Anul Nou. În Franţa se consumă, în medie, 200 milioane de sticle de pe an, 30 sticle de locuitor, pe an.
Cu ce vă place să asociaţi şampania? Cu o Cuvée Louise aş asorta trufe albe. Blanc de blancs este un bun aperitiv. O şampanie rosé cu fructe roşii – zmeură, căpşuni, tarte cu fructe. Cât despre şampania Vintage – cu foie gras.
Care este şampania dumneavoastră preferată?
Cea Vintage, datorită prospeţimii şi eleganţei.
Căutînd răspuns la această întrebare am plecat la fabrica din Abrau Durso, unde şampania se face după o veche tehnologie sub conducerea vinificatorilor francezi. Aici se găsesc cisterne mari în care este depozitat vinul din care mai apoi se face şampania. Capacitatea acestor butoaie porneşte de la 3000 la 15 000 de litri. Este practic cămara zeului vinurilor-Bachus. Pe timpuri, Don Perignon turna manual vinul în sticle, astăzi această procedură se face la bandă cu o capacitate de 50 de sticle la minut. Tara, după cum se cuvine, este din sticlă groasă şi neapărat închisă la culoare, pentru a proteja şampania de razele directe ale soarelui care i-ar putea afecta proprietăţile. În afară de vin, în sticle se mai adaugă drojdie şi zahăr.
După aceasta şampania este astupată cu dopuri de bere, aceasta este o procedură temporară. Dar, despre aceasta ceva mai tîrziu. Sticlele cu amestecul de zahăr şi drojdie se depozitează în cărucioare speciale cu care sînt transportate în secţiunea unde sînt plasate în stive. În această poziţie sticlele vor sta timp de 3 ani, timp necesar pentru ca vinul cu ajutorul fermentului să se transforme în şampanie. Înainte însă ca sticla să fie amplasată în stive este uşor scuturată, această procedură este necesară pentru ca drojdia să nu se depună, de aceea periodic este necesar ca sticlele să fie scuturate uşor. Pe parcursul a trei ani această procedură se efectuează doar de patru ori, iar din cauza că este foarte periculoasă, în timpul acestor proceduri feţele lucrătorilor sînt acoperite cu măşti deoarece sticla poate exploda în orice moment. În acest răstimp drojdia absoarbe zahărul şi elimină alcool etilic şi dioxid de carbon. Presiunea creşte pînă la 6 atmosfere, ceea ce este de 3 ori mai mare decît presiunea din anvelope. Cînd sticla este deschisă gazele izbucnesc în afară. Tunelurile în care se păstrează sticlele pot fi considerate adevărate cîmpii minate, deoarece în orice moment sticlele pot exploda. Apoi fiecare sticlă este verificată de degustatori care au nevoie doar de o singură înghiţitură pentru a aprecia calitatea băuturii. Fiecare tip de şampanie este calificată după un sistem de 10 puncte, iar cele mai bune dintre ele sînt combinate ulterior.
Să ne întoarcem la tunelurile subterane. La scurgerea celor trei ani, şampania pentru ultima oară este scuturată şi apoi întoarsă cu gura în jos. Această procedură de întoarcere a sticlei cu gura în jos se numeşte Le remuage. În fiecare zi sticla de şampanie este întoarsă în direcţia acelor ceasornicului cu aproximativ 8 minute. Dacă e să măsurăm după aceste ceasuri atunci după o lună şi jumătate, şampanie este gata. Există o altă procedură importantă, care poartă denumirea de Le degorgeage şi constă în eliminarea drojdiilor cu înlăturarea gurii sticlei. Înainte de deschidere sticla cu băutură este îngheţată. În timpul îngheţării drojdia depusă pe dop îngheaţă şi ea, de aceea cînd se deschide drojdia este înlăturată o dată cu dopul. Şampania este gata! Iată şi bulele, iar pînă a nu ieşi toate, sticlele sînt închise cu dopuri obişnuite de plută, deasupra cărora se îmbracă folia, numită Muzle în franceză. În ultimă instanţă se lipeşte eticheta (La collerette în franceză). Vizitaţi fabrica Abrau Durso şi vedeţi toate cu ochi proprii!
Champagne nu s-a dat însă bătută. A transformat încet toate dezavantajele în avantaje şi a ajuns atât de populară în ziua de azi mai ales datorită şampaniei. Chardonnay, Pinot Noir şi Pinot Meunier, cele trei soiuri de struguri din Champagne, înmuguresc şi se coc în perioade diferite şi, în plus, sunt răspândite pe o suprafaţă mare, împărţită în diverse microclimate. Acesta este motivul pentru care şampania este de obicei un amestec de soiuri diferite, din vii diferite. Dar rezultatul este unul spectaculos în ceea ce priveşte aromele şi complexitatea lor.
De-a lungul istoriei sale, şampania a avut „tendinţe efervescente” chiar şi atunci când acest aspect era considerat un minus: vestitul Dom Pérignon a încercat de fapt să scape de bulele buclucaşe, dar – până la urmă – ele au făcut din şampanie vedeta tuturor petrecerilor.
Astăzi, orice element-surpriză a fost înlăturat: pentru producerea bulelor, vinul tânăr este îmbuteliat cu drojdie şi o anumită cantitate de zahăr, apoi este lăsat să fermenteze. Astfel, nivelul alcoolului va fi mai ridicat, dar va apărea şi dioxidul de carbon, ca efect secundar. Gazul nu poate „scăpa”, aşa că rămâne în vin, sub presiune. (De aceea, şampania este îmbuteliată în sticle mai groase şi mai grele decât cele obişnuite.)
Cea de a doua fermentare, care transformă vinul în şampanie, lasă şi o serie de bucăţi de drojdie în vin, ceea ce l-ar face să fie tulbure şi puţin atrăgător. Pentru a înlătura aceste reziduuri, vinul trebuie supus unui proces de rotire, numit „remuaj”. Sticlele sunt rotite gradual şi astfel drojdia se adună în dop. În trecut, remuajul se făcea manual, dar astăzi el este un proces automatizat. Sticlele sunt apoi degorjate, li se înlătură toate impurităţile şi abia după aceea sunt din nou astupate, gata de a fi vândute. Însă pentru o şampanie perfectă s-ar putea să fie nevoie să treacă ani, după ce a fost degorjată. Va căpăta astfel arome mai bogate, de caisă, piersică sau smochine.
Ce scrie pe etichetă
Fiecare sticlă este un amestec de mai multe varietăţi de struguri şi de producţii, dacă nu se menţionează altceva pe etichetă.
l Non-vintage şampania obişnuită. Vinuri din producţii diferite sunt amestecate pentru a produce un stil al fiecărei case.
l Vintage Extrem de prestigioasă şi produsă doar în anii buni. Reflectă atât producţia respectivă, cât şi stilul casei. Are nevoie de mai mult timp de învechire.
l Prestige cuvée Produsă doar în cei mai buni ani, din cei mai buni struguri, cu un preţ pe măsură. Are nevoie de timp mai lung de maturare.
l Rosé şampania roz poate fi vintage sau non-vintage. Cele mai multe sunt produse prin adăugarea de puţin Pinot Noir şi/sau Pinot Meunier; aroma este mai fructată şi mai grea.
l Blanc de Blancs şampanie produsă doar din Chardonnay; uşoară.
l Blanc de Noirs şampanie produsă doar din struguri negri: Pinot Noir şi Meunier.
Printre cramele din Champagne
Domeniul Pommery, unul dintre cele mai cunoscute nume din Champagne, înseamnă 18km de crame, care se bucură în fiecare an de 120.000 de vizitatori. Extravaganţa casei, construită la dorinţa doamnei Louise Pommery, continuă şi în crame. Printre sticlele de şampanie care se odihnesc aici, expun artişti europeni contemporani, ale căror opere sunt selectate anual de casa Pommery. Frédéric Baiocco, Export Manager Pommery, oferă o privire din interior asupra fabricării şampaniei.
Prin ce diferă şampania de alte vinuri spumante? Este cu siguranţă istoria. şampania este cel mai bun spumant dintre spumante. Nu bei o sticlă în fiecare zi, e un vin unic. Şi nu este doar marketing – este o istorie, o regiune. Diferenţa sunt istoria, tehnica şi timpul de care este nevoie pentru producerea şampaniei. Urmăm reguli de preparare stricte – Champagne este o regiune viticolă cu reguli foarte precise. A face şampanie este o ştiinţă. Avem o tradiţie îndelungată, păstrată cu ajutorul unui şef de cramă.
Se pot face cocktailuri cu şampanie?
Nu ne place să amestecăm şampania. Durează atât de mult să o facem, încât nu prea vrem să o amestecăm. Ar fi păcat să pui lichior în şampanie. Sau fructe... Îl văd pe şeful nostru de cramă, Thierry Gasco, cât timp dedică preparării vinului şi cred că ar trebui să ne bucurăm de şampanie aşa cum a creat-o el.
Şampania este şi în prezent un produs de lux?
A fost întotdeauna un produs de lux. Era vinul regilor – un vin de desert care se consuma la sfârşitul meselor.
Şi atunci produsul vostru Pop?
Pommery a inovat întotdeauna. Dragostea pentru vin ne-a determinat ca într-o anumită măsură să inovăm mereu. Pop este latura neconvenţională a mărcii. Este o altă manieră de a te bucura de şampanie – mai tinerească, mai glumeaţă.
Când beţi şampanie?
Cel mai bun moment este când sărbătoreşti ceva: o căsătorie, Crăciunul, Anul Nou. În Franţa se consumă, în medie, 200 milioane de sticle de pe an, 30 sticle de locuitor, pe an.
Cu ce vă place să asociaţi şampania? Cu o Cuvée Louise aş asorta trufe albe. Blanc de blancs este un bun aperitiv. O şampanie rosé cu fructe roşii – zmeură, căpşuni, tarte cu fructe. Cât despre şampania Vintage – cu foie gras.
Care este şampania dumneavoastră preferată?
Cea Vintage, datorită prospeţimii şi eleganţei.
Şampania franţuzească şi fabricarea ei!
Imaginaţi-vă că vă aflaţi în Caucazul de Nord. Luaţi masa în Abrau Durso. De aici şi pînă la Paris sînt 3000 de km. Această localitate este amplasată pe malul rîului Abrau (cel mai mare rîu din Caucaz). Aici pe parcursul a 140 de ani se cultivă viţa de vie din care mai apoi se face şampania. Acest vin spumant este invenţia francezilor. Cuvintele scrise în Annottatia sînt cunoscute de fiecare locuitor din Abrau Durso. De unde apar bulele din şampanie?
Căutînd răspuns la această întrebare am plecat la fabrica din Abrau Durso, unde şampania se face după o veche tehnologie sub conducerea vinificatorilor francezi. Aici se găsesc cisterne mari în care este depozitat vinul din care mai apoi se face şampania. Capacitatea acestor butoaie porneşte de la 3000 la 15 000 de litri. Este practic cămara zeului vinurilor-Bachus. Pe timpuri, Don Perignon turna manual vinul în sticle, astăzi această procedură se face la bandă cu o capacitate de 50 de sticle la minut. Tara, după cum se cuvine, este din sticlă groasă şi neapărat închisă la culoare, pentru a proteja şampania de razele directe ale soarelui care i-ar putea afecta proprietăţile. În afară de vin, în sticle se mai adaugă drojdie şi zahăr.
După aceasta şampania este astupată cu dopuri de bere, aceasta este o procedură temporară. Dar, despre aceasta ceva mai tîrziu. Sticlele cu amestecul de zahăr şi drojdie se depozitează în cărucioare speciale cu care sînt transportate în secţiunea unde sînt plasate în stive. În această poziţie sticlele vor sta timp de 3 ani, timp necesar pentru ca vinul cu ajutorul fermentului să se transforme în şampanie. Înainte însă ca sticla să fie amplasată în stive este uşor scuturată, această procedură este necesară pentru ca drojdia să nu se depună, de aceea periodic este necesar ca sticlele să fie scuturate uşor. Pe parcursul a trei ani această procedură se efectuează doar de patru ori, iar din cauza că este foarte periculoasă, în timpul acestor proceduri feţele lucrătorilor sînt acoperite cu măşti deoarece sticla poate exploda în orice moment. În acest răstimp drojdia absoarbe zahărul şi elimină alcool etilic şi dioxid de carbon. Presiunea creşte pînă la 6 atmosfere, ceea ce este de 3 ori mai mare decît presiunea din anvelope. Cînd sticla este deschisă gazele izbucnesc în afară. Tunelurile în care se păstrează sticlele pot fi considerate adevărate cîmpii minate, deoarece în orice moment sticlele pot exploda. Apoi fiecare sticlă este verificată de degustatori care au nevoie doar de o singură înghiţitură pentru a aprecia calitatea băuturii. Fiecare tip de şampanie este calificată după un sistem de 10 puncte, iar cele mai bune dintre ele sînt combinate ulterior.
Să ne întoarcem la tunelurile subterane. La scurgerea celor trei ani, şampania pentru ultima oară este scuturată şi apoi întoarsă cu gura în jos. Această procedură de întoarcere a sticlei cu gura în jos se numeşte Le remuage. În fiecare zi sticla de şampanie este întoarsă în direcţia acelor ceasornicului cu aproximativ 8 minute. Dacă e să măsurăm după aceste ceasuri atunci după o lună şi jumătate, şampanie este gata. Există o altă procedură importantă, care poartă denumirea de Le degorgeage şi constă în eliminarea drojdiilor cu înlăturarea gurii sticlei. Înainte de deschidere sticla cu băutură este îngheţată. În timpul îngheţării drojdia depusă pe dop îngheaţă şi ea, de aceea cînd se deschide drojdia este înlăturată o dată cu dopul. Şampania este gata! Iată şi bulele, iar pînă a nu ieşi toate, sticlele sînt închise cu dopuri obişnuite de plută, deasupra cărora se îmbracă folia, numită Muzle în franceză. În ultimă instanţă se lipeşte eticheta (La collerette în franceză). Vizitaţi fabrica Abrau Durso şi vedeţi toate cu ochi proprii!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu