În toate țările europene cu excepția Finlandei, numărul persoanelor fără adăpost și costul locuințelor au crescut dramatic. Baza de date a statelor se bazează pe calcule diferite și, prin urmare, cifrele sunt dificil de comparat. Însă ele documentează o tendință tristă. Țările cu cele mai multe persoane fără adăpost sunt Regatul Unit al Marii Britanii - creştere cu 169% (între 2010 și 2016), Irlanda cu 145% (2014-2017) și Belgia cu 96% (2008-2016).
Printre țările în care costurile locuințelor au crescut cel mai mult sunt Bulgaria, Regatul Unit, Portugalia, Republica Cehă și Polonia. În întreaga Europă, persoanele fără adăpost mor cu 30 de ani mai devreme decât restul populației
Situația s-a înrăutățit şi într-o țară cunoscută pentru sistemul său social eficient: Germania. Potrivit studiului, 860.000 de persoane nu au locuință, respectiv un adăpost. Cifrele reprezintă o creștere de 150% între 2014 și 2016.
Se estimează că până la 10.000 de persoane fără locuință locuiesc în Berlin. Două treimi dintre aceștia sunt polonezi, români, bulgari sau slovaci.
Aproximativ jumătate din gospodăriile sărace din Germania cheltuiesc mai mult de 40% din veniturile disponibile cu locuinţa. Există doar două țări în care gospodăriile sărace sunt şi mai afectate de costurile locuințelor, respectiv Bulgaria și Grecia. Media UE este de 42,1%. Studiul definește "sărăcia" printr-un venit mediu cu 60% mai mic decât venitul mediu la nivel național, așa-numitul venit median.
Finlanda ca exemplu
În Germania se constată de ani de zile scăderea numărului locuințelor sociale, ceea ce a dus şi la dispariţia preţurilor scăzute în acest segment, spun experţii. În ansamblu, nevoia de locuințe a crescut ca urmare a imigrației, mai ales în metropole, ceea ce a dus la creşterea masivă a preţurilor.
În special tinerii cu venituri mici sunt afectați, mai spun specialiştii, care solicită programe de locuințe sociale, oferind exemplul Finlandei, unde a existat un program special, finanțat din diverse surse precum donaţiile și banii obţinuţi din industria jocurilor de noroc.
Refugiaţii în statistică
Cu toate acestea, în această ţară mică până acum au fost construite doar opt până la zece mii de apartamente. Modelul este dificil de transferat în țări mai mari, cum ar fi Germania, unde cererea nu poate fi pur și simplu finanțată prin programe speciale. Însă ideea de bază este că toți locuitorii ar trebui să beneficieze de locuințe, capitol la care Finlanda este departe.
Cifrele din Germania au crescut şi pe fondul includerii refugiaţilor în statistică, spun cercetătorii. Este vorba despre 440.000 de refugiați. Cei mai mulţi nu au un contract de chirie și locuiesc temporar în adăposturi colective.
Gianina Carbunariu: Ce fel de Europa ne dorim?
Gianina Carbunariu a adus pe scena din nou un subiect extrem de actual si dureros in acelasi timp: exploatarea fortei de munca in Europa, cu referiri la cazuri concrete petrecute in Germania.
In Germania muncesc in jur de 300.000 de romani. Cei mai multi sunt angajati in constructii, abatoare si in ingrijirea persoanelor varstnice la domiciliu. Din pacate nu putini au trecut prin experiente neplacute, uneori ingrozitoare, fiind exploatati peste masura, obligati sa lucreze si sa traiasca adesea in conditii inumane, privati de libertate, de drepturile prevazute in contractele de munca. Multi lucreaza mai mult decat fusese stabilit, conditiile sunt altele decat cele descrise initial, nu tocmai rare sunt si accidentele de munca, de pilda in abatoare, sau nu-si primesc banii care li se cuvin. Sunt numeroase cazuri cunoscute din presa si totusi deasupra intregului fenomen planeaza tacerea - tacerea oamenilor si cea a autoritatilor. In cadrul proiectului initiat de Teatrul din Freiburg "Human Trade Network", Gianina Carbunariu s-a documentat in cateva orase germane - Berlin, Frankfurt, Freiburg si Oldenburg -, a stat de vorba cu multi romani despre experientele avute in Germania - intre acestia cu Elvis Iancu, cel care a protestat in fata Mall-ului din Berlin, supranumit si "Mall of Shame"
Spectacolul "Vorbiti tacere?"/ "Sprechen Sie Schweigen?", realizat in coproductie de ambele sectii - germana si romana - ale nationalului sibian, a fost prezentat cu mare succes in cadrul actualei editii a Festivalului International de Teatru de la Sibiu. Un spectacol in trei limbi care intruneste cinci actori remarcabili: Ofelia Popii, Emöke Boldizsár, Daniel Bucher, Marius Turdeanu si Valentin Späth. Un spectacol care merita vazut si care ne pune pe ganduri.
Despre oamenii "invizibili", de "sticla", despre mecanismul tacerii, despre cauze si posibile solutii am vorbit dupa spectacolul prezentat in cadrul FITS 2017 cu autoarea si regizoarea Gianina Carbunariu.
DW: De ce ti-ai ales aceasta tema? Imi amintesc ca mi-ai spus intr-o discutie anterioara ca iti alegi subiecte care te intereseaza pe tine personal. Abia apoi le tematizezi intr-un spectacol.
"Ne dorim o Europa cu cetateni de rangul intai, doi, trei sau ne dorim un scenariu in care cu totii sa avem un rol important?"
DW: Ai vorbit de proiectul teatrului din Freiburg, un proiect mai amplu, care abordeaza si tema traficului de oameni, o tema de asemenea foarte actuala. Revenind la subiectul abordat de tine: exploatarea fortei de munca din Romania, respectiv din estul Europei. Exista deja numeroase cazuri despre care s-a scris in presa - cel de la Mall of Berlin sau cel de la santierul naval Meyer Werft din Papenburg, in care in urma unui incediu doi muncitori au murit asfixiati, sunt doar doua dintre ele - de ce totusi nu se intampla mai nimic, de ce nu se schimba lucrurile? De ce nu reactioneaza nimeni, nici autoritatile germane? Fara exagerare, in multe cazuri pare că avem de-a face cu adevarate structuri mafiote.
Gianina Cărbunariu: "Teatrul nu poate salva lumea, dar poate provoca gândire"
Am avut marea bucurie să mă aflu pentru câteva zile la Piatra Neamț, un oraș primitor, încărcat de istorie, în care un teatru și al său festival și-au cucerit un loc de excepție în comunitatea urbei și la nivel național.
Apropiindu-ne de finalul Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț, aruncăm o privire în urmă și, concomitent, una spre viitor. Ne însoțește Gianina Cărbunariu, o voce extrem de puternică a teatrului românesc, directorul Teatrului Tineretului din Piatra Neamț și totodată curator al festivalului ajuns la cea de-a 30-a sa ediție, într-un an în care instituția cu tradiție împlinește șase decenii de existență.
DW: Cand am aflat anul trecut că ai preluat conducerea Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, o istituție cu totul specială în peisajul teatral românesc - amănunt asupra căruia vom reveni pe parcursul discuției - și, implicit, a acestui festival la fel de prestigios, m-am bucurat evident. Ce te-a determinat să faci acest pas important? Te întreb și pentru că îmi imaginez că noua funcție îți răpește și foarte mult timp, ție, ca dramaturg și ca regizor cu o activitate extrem de intensă - în România și în afară. Îți împarți desigur altfel timpul, dar e o schimbare esențială. Ce te-a motivat?
"Datorez acestui teatru o parte din ceea ce sunt eu acum, ca regizor, ca autor"
Gianina Cărbunariu: Eu sunt născută în Piatra Neamț și sunt legată de Teatrul Tineretului. Aici, pot spune, am descoperit teatrul, adolescentă fiind. Mai mult decât atât, Festivalul de Teatru a fost pentru mine un moment foarte important. În 1992, când a fost reluat, acesta a fost primul festival internațional din România. Atunci am avut șansa să văd spectacole din toată lumea, să asist la discuții despre teatru, despre ceea ce se întâmpla în realitatea de atunci și cred că sunt un produs, într-un fel sau altul, al atmosferei din acest teatru și, aș spune chiar, al Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț. Ceva s-a întâmplat atunci și cred că datorez acestui teatru o parte din ceea ce sunt eu acum - ca regizor, ca autor.
Cu ce gând ai revenit la Piatra Neamț?
E drept că după liceu m-am mutat la București, iar timp de 22 de ani relația cu orașul a constat în vizitele făcute acasă părinților mei. La acest teatru nu am montat niciodată. Am venit cu un an în urmă cu gândul de a face un proiect artistic. Legat de timpul pe care trebuie să-l împart, eu nu văd acest proiect doar ca pe unul managerial. A fi curator înseamnă să fii și artist. Să creezi un proiect care să aibă coerență, care să includă comunitatea în care instituția activează, mai ales când e vorba de un oraș de provincie. E un proiect artistic de trei ani, din care un an deja s-a scurs, iar dialogul cu comunitatea a fost deschis - atât în timpul stagiunii cât și în timpul festivalului.
Să mai plătească Germania alocații copiilor din străinătate?
Germania plătește ajutoare sociale pentru 270.000 copii care trăiesc în alte țări ale UE. Este vorba despre 1,8 procente din copiii care primesc alocație. Se cer tot mai mult reforme.
Să mai plătească Germania alocații copiilor din străinătate?
Germania plătește ajutoare sociale pentru 270.000 copii care trăiesc în alte țări ale UE. Este vorba despre 1,8 procente din copiii care primesc alocație. Se cer tot mai mult reforme.
Statul german plătește anual 36 miliarde euro alocații pentru copii. Părinții a peste 15 milioane de copii beneficiază de acești bani. Conform ministerului federal al Finanțelor, aproape 270.000 dintre acești copii nu trăiesc în Germania, ci în alte state ale Uniunii Europene. Cei mai mulți în Polonia, Cehia, Croația și România. În fiecare an, aproximativ 600 milioane de euro sub formă de alocații trec, așadar, granițele Germaniei. Ceea ce reprezintă 1,6 procente din toate alocațiile, dar tendința este crescătoare: în jumătate de an, numărul transferurilor a crescut cu zece procente. Oare trebuie guvernul federal să regândească aceste plăți?
Motivul: libertatea de circulație a est-europenilor în UE
Sören Link (SPD), primarul orașului Duisburg, crede că ”Guvernul Federal tergiversează această problemă și trebuie în sfârșit să facă ceva pentru a stopa migrația sărăciei în Europa”. La Duisburg, numărul cetățenilor din România și Bulgaria a crescut din 2012 de la 6.000 la 19.000. Primarul este de părere că această situație este periculoasă pentru coeziunea socială.
Faptul că cetățenii altor țări trăiesc și lucrează în Germania se bazează pe libertatea de circulație la care au dreptul cetățenii UE. Pentru Bulgaria și România, piața muncii a fost complet liberalizată în anul 2014. Dacă își caută de lucru în Germania, au dreptul să stea acolo timp de șase luni. În final trebuie să demonstreze că sunt într-adevăr în căutarea unui loc de muncă - altfel autoritățile germane au dreptul să-i trimită acasă. La alocația pentru copii au dreptul în momentul în care domiciliul principal este în Germania. În 2017, în Germania erau angajate cu carte de muncă și contribuții la asigurările sociale aproximativ 1,2 milioane de persoane din estul Europei: de patru ori mai multe decât în 2015. În statisticile din 2018 apar aproape 120.000 de copii români care primesc alocații locuind în Germania, alți 19.000 primesc alocațiile trăind în România. Cei mai mulți sunt însă în Polonia: 117.000 de copii polonezi primesc banii acasă în Polonia.
Bavaria vrea să obțină în Camera Superioară a parlamentului reducerea sumelor pentru alocațiile copiilor care locuiesc în străinătate, iar creștin-socialii bavarezi (CSU) îi cer Partidului Social-Democrat (SPD) să le susțină inițiativa. Un purtător de cuvânt al ministrului federal de Finanțe, Olaf Scholz, a declarat că se caută o soluție europeană. Guvernul ar dori, spune acesta, să adapteze sumele alocate la costurile de trai în țările de unde provin familiile în cauză.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu