Ştefan Petcu, magicianul din spatele viitorilor campioni

Petcu: „Am plătit pentru Bumbescu şi Iovan!“

Fostul mare fotbalist îşi povesteşte drama vieţii: a început titular la Steaua în sezonul ’85-’86, dar a fost dat afară înainte de câştigarea Cupei Campionilor Europeni.Ştefan Petcu a stat cinci zile în arest înaintea meciului cu Vejle BK din 1985, pe care l-a văzut la un televizor alb-negru pe care l-a acoperit cu o folie de plastic ca să se vadă parţial color.

Avea talentul lui Dobrin şi driblingul lui Maradona. I-a lipsit însă norocul de a fi prezent în momentele lui de maximă glorie alături de echipa de „vitezişti” a Stelei. Poate şi pentru faptul că Petcu a iubit la fel de mult viaţa ca şi fotbalul. 

Acum, când lumea aproape că l-a uitat, Fane Petcu e neschimbat. Şi-a păstrat mersul elegant şi pofta de glume, chiar dacă nu poate uita sub nici o formă cum a trecut pe lângă cea mai mare performanţă a fotbalului românesc: câştigarea Cupei Campionilor Europeni cu Steaua. 

Sacrificat pentru Lăcătuş

Titular la începutul sezonului ’85-’86, Petcu a fost dat afară din Ghencea după câteva luni. Au existat tot felul de poveşti cu privire la izgonirea lui, iar cea mai cunoscută este aceea că a fost sacrificat pentru a-l salva pe Lăcătuş, colegul de cameră. 

„Pe Marius îl trimiteam la ora 22.00 să se culce. Eu veneam mai târziu, pe la ora 2.00. Dar mai era şi altceva. Numai eu ştiu de câte ori i-am scos pe Bumbescu şi Iovan. Luam totul asupra mea, pentru că pe ăştia doi îi căutau soţiile că nu mai ajungeau acasă după meciuri. Bineînţeles că vinovat era apoi Fane Petcu. Şi apoi am plătit pentru asta”. 

Fane Petcu îşi aminteşte însă cu plăcere de zilele de luni, când Valentin Ceauşescu chema la fotbal câţiva dintre „băieţi” pentru ca mai apoi toţi să se răcorească cu bere. „Făceam câte-o miuţă, la care se băga şi el bineînţeles. Apoi ne invita pentru o bere. Avea frigiderul plin, dar după prima sticlă ne gonea, de parcă, mai devreme, n-am fi fost îmbrăcaţi în acelaşi echipament”, spune ­Petcu.

Arestat pentru întârziere

Cele mai grele clipe petrecute la Steaua au fost în toamna anului 1985. „Dimineaţa eram plutonier, iar seara eram deja avansat la gradul de locotenent. Aşa erau timpurile. Înainte de meciul cu Vejle BK m-au băgat cinci zile la arest pentru că întârziasem la cantonamentul de la Hotelul Haiducul. Meciul acela l-am văzut cu soldaţii, la un televizor mic, alb-negru, pe care l-am acoperit cu o folie de plastic ca să se vadă mai colorat”, îşi aminteşte amuzat Petcu. 

A bătut un bucătar

Petcu e numai zâmbet când îşi aminteşte de tinereţe şi de greşelile pe care le-a făcut. „Am ajuns într-o seară mai târziu la popotă şi mi-era foame. Acolo l-am găsit pe bucătar beat. Nu ştiu ce făcuse cu mâncarea. Probabil o aruncase sau o vânduse. Mi-era foame şi de nervi cred că l-am trântit de vreo două uşi. Bineînţeles că, a doua zi, toată lumea aflase că Petcu îl bătuse pe cel care ar fi trebuit să-i dea de mâncare”, povesteşte amuzat fostul stelist.

Pe Marius îl trimiteam la ora 22.00 să se culce. Eu veneam mai târziu, îmi făceam apariţia pe la ora 02.00, nu îl deranjam.

A jucat 11 ani la FC Farul, dar şi două sezoane la Steaua, în echipa care a câştigat Cupa Campionilor Europeni la finalul sezonului 1985-86. Născut la Constanţa, pe 17 martie 1957, Ştefan Petcu este unul dintre cei mai reprezentativi fotbalişti ai Constanţei, atât prin performanţele realizate ca jucător cât şi prin talentul extraordinar pe care l-a avut. A impresionat de la început şi ca dovadă a fost promovat în echipa de seniori a Farului la 17 ani, iar la 18 ani debuta într-o partidă împotriva Universităţii Craiova. Driblingul fin şi pasa de geniu l-au propulsat în marea echipă a Stelei, însă nu a avut şansa de a evolua şi în finala de la Sevilla. După un sezon la Oradea, s-a întos acasă, la Constanţa, unde i-a încântat pe suporterii Farului până aproape de finalul carierei, încheiată în 1992 la Portul, la vârsta de 35 de ani. Au urmat aproape 15 de ani antrenorat la grupele de juniori ale FC Farul, iar din 2008 s-a alăturat echipei Academiei “Gheorghe Hagi“.

„Au fost clipe frumoase, dar şi mai puţin bune la Farul. Am plecat din cauza condiţiilor de pregătire pentru că ajunsesem să cumpărăm împreună cu părinţii echipament de joc şi mingi. A urmat o discuţie cu Hagi şi am acceptat propunerea pentru că la Academie sunt condiţii foarte bune de pregătire, cele mai bune din ţară. Am început din primul an ca antrenor al juniorilor A şi s-a obţinut un loc 3 la Campionatul Naţional, chiar dacă, personal, cred că se putea mai mult. La Academie totul se face în grup. Nu este cineva care să decidă de unul singur. Concepte de joc, idei tactice, pregătirea în întregime, din toate punctele de vedere, au loc în urma unor discuţii între colectivul de antrenori“, mărturiseşte antrenorul Ştefan Petcu. Contrar părerilor generale, cum că a reuşit în special datorită talentului, Petcu afirmă că a muncit foarte mult ca jucător. „Talentul îl ai sau nu, dar dacă nu munceşti suficient de mult degeaba ai talent. Eu am trecut prin multe sacrificii şi am muncit foarte mult pentru a ajunge la un nivel ridicat. Sunt copii şi există multe tentaţii la această vârstă de 17-18 ani. De aceea îmi rezerv la fiecare antrenament câte 15-20 de minute în care discut cu ei şi încerc să le transmit un mesaj care să îi ajute mai departe. În plus, Gică Hagi le asigură totul, iar în viitor avem speranţa că putem să dăm jucători de 18-20 ani echipelor mari. Dacă îi dai la 25 de ani deja este târziu, mai joacă câţiva ani şi apoi se lasă“, spune fostul jucător al Farului.

FOTBALIST DE CLASĂ. Petcu a fost un fotbalist cu adevărat de clasă, dar căruia şansa i-a surâs mult prea puţin. Faptul că fusese adus la Steaua în sezonul 1983-84 de către Ion Alecsandrescu pentru a fi noul coordonator de joc al Stelei, iar în schimbul său la Farul a fost cedat internaţionalul Ştefan Sames, vorbeşte de la sine despre calităţile extraordinare pe care le avea Ştefan Petcu. A fost perioada de maximă glorie, în care a câştigat campionatul şi Cupa României cu Steaua, fiind chiar căpitanul echipei în lipsa lui Tudorel Stoica. Acum, la 53 de ani, încearcă din postura de antrenor al Academiei de fotbal “Gheorghe Hagi“ să ofere Constanţei, fotbalului românesc şi, de ce nu, celui mondial, un nou... Ştefan Petcu. „Cred că deja s-a născut un nou Ştefan Petcu. Alin Cârstocea are multe din calităţile mele, dar totul va depinde de el. Are mult talent, însă doar dacă va munci mult în continuare, dacă va fi serios şi disciplinat, va ajunge un jucător important“, consideră Petcu, care spune că a avut în carieră două modele: „Nicolae Dobrin şi Johann Cruyff au fost doi jucători pe care i-am divinizat pentru ceea ce reuşeau să facă pe teren“. Petcu nu a uitat perioada petrecută la Farul, considerând că acolo este casa sa. „Îi respect pe suporterii Farului şi le mulţumesc că mă apreciază încă, dar nu îi pot înţelege pentru ceea ce au scandat împotriva lui Hagi. Nu este Hagi de vină pentru managementul slab de la Farul. A încercat în mai multe rânduri să se implice la Farul, nu a fost lăsat, iar când pe banii lui a început un proiect cum nu mai există în ţară, este nedrept să fie judecat pentru că face la Constanţa ceea ce nimeni nu mai face în întreaga ţară. La Farul este casa mea, dar nu poţi să mori de foame în casa ta“, este concluzia fostului magician de la Farul şi Steaua. În cariera de jucător, Ştefan Petcu a disputat aproape 400 de partide în Divizia A şi B în perioada 1974-1992, evoluând pentru Farul, Steaua, FC Bihor, Unirea Slobozia şi Portul Constanţa.

Academia “Gheorghe Hagi“, model pentru cluburile de fotbal din ţară

De la înfiinţare şi pînă acum au fost selecţionaţi aproximativ 400 de copii ce vor forma toate grupele de vîrstă ale echipelor de la această Academie, exceptînd echipa de seniori. A fost creată şi formaţia de seniori, Viitorul Constanţa, care încă de la primul sezon de activitate va evolua în al treilea eşalon al ţării. Aceste realizări într-un timp record, nu fac altceva decît să demonstreze că proiectele vizate la înfiinţare au mari şanse de reuşită. Formarea unei echipe competitive de seniori, creşterea şi formarea unor jucători de valoare care să poată evolua la marile formaţii ale campioantului, par obiective uşor de realizat atunci cînd copiii au la dispoziţie toate condiţiile propice performanţei. S-au efectuat cantonamente cu grupele de la patru categorii de vîrstă. Astfel, grupele de 10-12 ani şi 13-14 ani s-au pregătit la Sovata, grupa de 15-16 ani a făcut două cantonamente, la Tîrlungeni (jud. Braşov) şi Reşiţa, iar grupa 17-18 ani a efectuat două stagii la Tîrlungeni şi va mai efectua încă unul la Braşov. Nu în ultimul rînd, în perioada 24-29 august, la Albena (Bulgaria), juniorii A (17-18 ani), juniorii B (15-16 ani) şi juniorii C (13-14 ani) vor participa la turneul internaţional “Aliot Cup“. “Vrem să creăm copiilor toate condiţiile, la fel cum au şi echipele de seniori ale marilor echipe. Fiecare trebuie să aibă cîte un rînd de echipament, să se pregătească în cele mai bune condiţii, să aibă tot ce este necesar pentru a simţi că se află într-un mediu bun. Avem în prezent 3-400 de copii la Academie în afara jucătorilor de la echipa de seniori şi cred că se vede munca depusă din iarnă şi pînă acum. Scopul nostru este de a aduce jucători la un nivel la care să poată face pasul spre marile echipe. Din septembrie vom evolua în toate competiţiile naţionale cu echipe la toate categoriile de vîrstă. Nu trebuie uitat că sîntem încă într-un proces de formare care va mai dura iar obiectivul în acest moment este formarea unor formaţii competitive pentru fiecare categorie de vîrstă“, a declarat Gheorghe Hagi. Academia de fotbal “Gheorghe Hagi“ cuprinde 3 grupe pentru copii cu vîrste între 7-9 ani (pregătirile au loc pe terenul sintetic de la hotelul “Iaki“), trei grupe pentru copii cu vîrste între 10-12 ani (pregătirea se desfăşoară pe terenurile “CFR“ şi “ITC“), o grupă de 13-14 ani, o grupă de 15-16 ani şi o grupă de 17-18 ani (toate aceste trei grupe se vor pregăti pe terenul “Voinţa“ şi la Năvodari). Toate aceste grupe vor efectua pregătirea din 2010 pe terenurile Academiei, acestea urmînd să fie construite pînă în vara anului viitor.

Foto rar: Steaua 1983/1984: sus: Duckadam, Piţurcă, Fl. Marin, Tătăran, Marcel PUŞCAŞ, Ştefan Petcu; jos:Tudorel Stoica, Eduard, Anghelini, Laurenţiu Nicolae, Câmpeanu

Foto: Steaua 1984-1985; sus: Fane Petcu, Eduard, Bumbescu, Piţurcă, Boloni, Majearu; la mijloc:Iordănescu, Bărbulescu, Tătăran, Duckadam, Stângaciu, Belodedici, Iovan, Jenei; jos: Laurenţiu, Lăcătuş, Balint, Soare?, Radu II, Marcel PUŞCAŞ, T. Stoica

Ștefan Petcu: ”Hagi se ținea după mine când ieșeam în oraș, dar îl trimiteam acasă” Gică Hagi a jucat la Farul Constanța între 1982-1983, perioadă în care a jucat 20 de meciuri și marcat 10 goluri.

Citeşte întreaga ştire: Ștefan Petcu: ”Hagi se ținea după mine când ieșeam în oraș, dar îl trimiteam acasă”

in anul acela la juniori era HAGI si in anul urmator debuta la echipa mare

Pe atunci, Gică era doar un junior care promitea mult. Idolul tribunelor și al puștiului Hagi era Ștefan Petcu (58 de ani). Fane Petcu a rememorat pentru Sportnews.ro cum l-a cunoscut pe Hagi: ”Aveam 20 de ani când tot auzeam că e unul micuț foarte talentat la Casa Pionierilor. Cum parcul unde se antrenau copiii era foarte aproape de stadion mă duceam din când în când să-l văd pe Hagi. Era drăcos!”.   Peste cinci ani, Petcu s-a trezit că puștiul-minune i-a devenit coleg de echipă. Hagi nu a scăpat de gura bogată a lui Fane Petcu, un mijlocaș cu o tehnică sclipitoare, dar foarte capricios. ”Jucam acasă cu CS Târgoviște. Hagi titular, eu căpitan de echipă. Era îndrăgostit de minge. Cum o primea, cum o aresta. O lua de unul singur de la mijlocul terenului și n-o mai dădea la nimeni. La pauză, aveam 1-0, marcase Gică, dar l-am luat în tare în vestiar: . În repriza a doua jucat bine, a mai marcat o dată și a dat două pase de gol. La final mi-a zis: . I-a spus ”. Petcu era un fotbalist căruia în plăcea viața. ”După antrenamente și după meciuri ieșeam cu Dorel Zamfir să ne distrăm, la discotecă, la restaurant. Hagi ne urmărea, se ținea după noi. Nu-l luam cu noi. Îl trimiteam acasă. ”, a povestit Fane Petcu, actualmente antrenor la Academia Hagi.  ”Hagi este mare de tot. Noi, cei de pe lângă el, vrem să-l ajutăm să-și vadă visul cu ochii. Proiectul său va începe să dea roade. Investește enorm în Academie”, a închiat Petcu.  

Citeşte întreaga ştire: Ștefan Petcu: ”Hagi se ținea după mine când ieșeam în oraș, dar îl trimiteam acasă”

Când şi-a făcut propria şcoală de fotbal, „Regele“ a mers pe mâna lui Fane Petcu ştiind că acesta iubeşte fotbalul şi lucrul cu tinerii Într-un remember al fotbalului constănţean, Ştefan Petcu ar fi căpitanul de echipă al jucătorilor nonconformişti. Nu cred că l-aţi uitat. Avea o freză castron, purta tricoul peste şort şi jambierele căzute, iar pe spate un 5 care-l „recomanda“ pentru fotbalul de la mijlocul terenului, unde lucra mai mult în domeniul „cercetării“. Nu era un jucător de viteză, ci alerga mai mult cu capul. Vedea jocul cu ochii închişi şi juca prea puţin după partituri. Improviza din nimic, era sclipitor în gazon şi boem în afara lui. Şi-a asumat tacit rolul de „arc“ din coarda căruia au plecat „săgeţile“ Dorel Zamfir sau Marius Lăcătuş. Legenda spune că pe certificatul de naştere ca jucător al ultimului a semnat chiar el. „Cert este doar că am stat doi ani şi jumătate în cameră cu el, restul sunt complimente sau poveşti de la gura sobei. Fiecare şi-a făcut datoria în felul lui, aşa cum a înţeles fotbalul pentru care şi acum trăim, suferim, iubim“, spune Ştefan.  La 9 ani a picat selecţia de la Farul Astăzi, Ştefan Petcu este un căutător de talente la Academia de fotbal a prietenului său Gică Hagi. Se poate spune că este un academician cu mingea la picior atunci când nu este „Dom’ profesor“ sau „Nea Fane“. Îşi aduce aminte că la 9 ani, pe vremea când era de vârsta puştilor care-şi doresc să devină vedetele fotbalului de mâine, a fost respins la o selecţie la FC Farul. „Le avea“ cu mingea, dar era prea slăbuţ şi a rămas pe dinafară. S-a întors un an mai târziu şi Petre Comăniţă l-a reţinut în lot. În ’75, a fost la un pas de Dinamo, dar a ajuns în „armată“, după ce a mai negociat şi cu „ceauşeştii“ de la  Scorniceşti. Chiar dacă a jucat la cel mai înalt nivel la Steaua se consideră un farist de meserie. A încântat atâţia mii de spectatori şi, încercat de nostalgii, spune că suferă un pic când vede tribunele părăsite… „Oamenii nu au uitat să iubească fotbalul, doar că azi nu prea mai au parte de el“. Nu-l sperie munca Desigur, marele regret este legat de faptul că nu a mai ajuns în finala Cupei Campionilor de la Sevilla, deşi începuse campania de calificare în forţă. A fost o poveste în care a picat nevinovat şi de care acum nu vrea să-şi mai aducă aminte: „S-a făcut coajă şi am uitat de tot“.  În schimb, este entuziasmat de provocarea momentului, ştiind că face parte din cel mai ambiţios proiect al fotbalului românesc. Nu-l sperie munca şi nici greutăţile începutului pentru că miza este uriaşă. Găsirea viitorului Hagi începe chiar de la… „Viitorul“. Poate fi vreunul din puştii din grupa lui, pentru care astăzi Ştefan Petcu trăieşte mai intens şi aleargă mai mult decât atunci când, în urmă cu vreo 30 de ani, desena fotbalul cu ristul sau cu exteriorul. Şi semna „capodopere“ bune de pus în ramă şi… pe rană.

Citeste mai mult: /adevarul.ro/news/societate/constanta-Stefan-petcu-academicianul-mingea-picior-1_50ace8a17c42d5a6638ba73d/index.html

Fane Petcu este noul antrenor al FC Farul!

După demisia de ieri a lui Ion Răuţă, în această seară a fost prezentat noul antrenor al FC Farul. Giani Nedelcu a ajuns la un acord cu fostul farist Fane Petcu. Noul tehnician al constănţenilor va conduce primul antrenament mâine, de la ora 11:00.

„Am ales să vin la Farul pentru că este o provocare pentru mine. Îi mulţumesc lui Gică Hagi că mi-a dat drumul, deşi aveam un contract cu el. Sper să facem lucruri bune aici şi să ne îndeplinim obiectivul pentru că încă se mai poate. Îmi doresc să avem rezultate şi cel mai mult îmi doresc să readucem lumea la stadion” a declarat Fane Petcu la conferinţa de presă.

Icirc;n cei doi ani încheiaţi cu promovări, echipele Farului au fost: 1980/1981 - Costaş, Stancu, Mustafa, Borali, Antonescu, Nistor, Turcu, Caramalău, Drogeanu, Livciuc, Petcu, Gache, Purcărea, Enache, Buduru, Peniu, Mărculescu, Mănăilă, Tararache, Badea; antrenori, Emanoil Haşoti şi Petre Comăniţă; preşedinte, Dumitru Sever; 1987/1988 - Gârjoabă, Răuţă, Tufan, Dinu, Popovici, Vanea, Petcu, Zahiu, Iovănescu, Buduru, Roşu, Bătrâneanu, Funda, Nedelcearu, Bârboră, M. Dumitru; antrenori, Emanoil Haşoti şi Petre Comăniţă; preşedinte, Teodor Pilcă. Petcu a jucat la Constanţa cu numărul 5. „L-am ales ca la şcoală, că era notă de trecere”, dă o pasă cu efect, râzând, ca pe vremuri, „Fachirul de pe litoral”. Redevenind serios, nea Fane punctează că numărul 5 corespundea postului său: „Pe atunci se respectau numerele obişnuite din zonele terenului, nu ca acum, când jucătorii zici că joacă baschet, nu fotbal, după ce numere mari poartă pe spate. Minunăţiile din teren ale lui Fane Petcu sub culorile Farului nu au trecut neobservate printre echipele mari ale campionatului, care au început să-i dea târcoale tânărului mijlocaş. Prima a fost Dinamo, cu care Ştefan a şi semnat un precontract. Nu împlinisem încă 18 ani. Dinamo a dat nişte jucători la Farul, în schimbul cărora a vrut doi de la noi: unul mai experimentat şi un junior de perspectivă. S-a oprit la Ion Moldovan şi la mine. Moldovan a ajuns în Ştefan cel Mare, dar în cazul meu a existat un scurt-circuit. Nu ştiu ce s-a întâmplat, că mutarea nu s-a mai concretizat”, precizează Ştefan Petcu. Dacă nu a fost Dinamo, a fost în schimb Steaua, cealaltă mare forţă a României. Dar mult mai târziu, în 1983. Ştefan avea deja 26 de ani şi era un fotbalist în plină afirmare. După nouă ani neîntrerupţi la Farul, timp în care a susţinut 119 meciuri şi a marcat 21 de goluri, Petcu făcea pasul cel mare al carierei sale. „Era iarna anului 1983. Eram cu Farul la un turneu de pregătire la Bucureşti şi au venit la mine, la hotelul «Muntenia, unde eram cazaţi, Dumitru Ivan, şeful sportului constănţean, preşedintele CJEFS-ului (n.r. Consiliul Judeţean de Educaţie Fizică şi Sport), şi preşedintele Stelei, Ion Alexandrescu. M-au întrebat dacă vreau să vin în Ghencea. Bineînţeles că am acceptat. Am semnat contractul, dar am trecut efectiv la Steaua din vara aceluiaşi an, până atunci fiind lăsat la Farul, povesteşte Ştefan Petcu.  A cucerit campionatul şi Cupa cu Steaua, iar în 1984/1985 a evoluat în Cupa Cupelor. În Divizia A, a susţinut 54 de meciuri şi a înscris 11 goluri, începând în lotul viteziştilor sezonul şi campania 1985/1986, care s-a încheiat cu câştigarea Cupei Campionilor Europeni. În cantonamentul Stelei, era coleg de cameră cu Marius Lăcătuş. „Ne-am întâlnit din prima zi. El era mai mic ca mine şi a dorit să stăm amândoi în cameră. Am fost de acord. Ne-am înţeles bine cât am fost la Steaua. Un jucător foarte bun, cu viteză, bătăios. De fapt, toată România îl cunoaşte. Peste ani, ne-am întâlnit şi ca adversari pe banca tehnică într-un meci Steaua - Farul. El era secundul lui Mihai Stoichiţă, eu îl secondam pe Ioan Andone. Steaua a câştigat cu 1-0”, arată Ştefan Petcu. La fel ca la Constanţa, mijlocaşul era unul dintre preferaţii tribunei şi în Ghencea, care, când echipele intrau pe teren, cânta: „Toată lumea ştie, Fane meserie!”, apreciind modul în care Petcu îi punea în valoare, cu pasele sale, pe oamenii de gol ai Stelei. „Le dădeam pase la toţi, nu numai lui Lăcătuş sau lui Piţurcă. Cel mai bun meci al meu în tricoul Stelei a fost o semifinală de Cupă, în 1985, în care am bătut-o cu 5-0 pe Dinamo, iar eu am contribuit la toate golurile”, spune Ştefan, care a plecat din Ghencea cu gradul de locotenent. Acum este colonel în rezervă. Icirc;n vitrina cu trofee, Ştefan Petcu a pus la loc de cinste Ordinul „Meritul Sportiv” în clasa a II-a, pe care l-a primit la Bucureşti, pe 18 martie 2008, din mâna preşedintelui României, Traian Băsescu. Distincţia i-a fost acordată „în semn de apreciere deosebită pentru câştigarea, de către echipa de fotbal a Clubului Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti, a Cupei Campionilor Europeni din anul 1986 de la Sevilla şi pentru întreaga activitate pusă în slujba sportului”. De asemenea, cu prilejul zilei de 9 mai - Ziua Europei şi Ziua Independenţei Naţionale a României, lui Ştefan Petcu i s-a oferit din partea Comitetului Naţional de Iniţiativă Român medalia „Eroilor militari români”. Documentul a fost semnat de preşedintele Comitetului, gen. Gabriel Oprea (ministrul Apărării Naţionale) şi de copreşedintele forului, gen. mr. (r) dr. Neculai Onţanu. Totodată, pe 6 mai 2011, acelaşi ministru Gabriel Oprea i-a acordat lui Petcu („component al echipei de fotbal Steaua Bucureşti, câştigătoarea Cupei Campionilor Europeni, ediţia 1985/1986”) diploma de excelenţă a Ministerului Apărării Naţionale, „pentru contribuţia adusă la creşterea prestigiului Clubului Sportiv al Armatei, prin obţinerea celei mai mari performanţe din istoria fotbalului românesc”. Ştefan Petcu are doi copii, un băiat care a cochetat cu fotbalul, Ionuţ Daniel (împlineşte 13 ani pe 5 ianuarie 2014), şi o fată, Ştefania Melania (face 16 ani pe 8 decembrie a.c.). Amândoi învaţă foarte bine la şcoală.

La masa festivă au participat 23 de foşti jucători ai „marinarilor“, unii dintre ei activând apoi în slujba clubului şi ca antrenori sau conducători: Constantin Tâlvescu, Petre Comăniţă, Paul Peniu, Constantin Mareş, Ilhan Mustafa, Ion Constantinescu, Mihai Turcu, Constantin Funda, Constantin Gache, Ştefan Petcu, George Drogeanu, Ion Codin, Vasile Mihu, Dumitru Nistor, Florea Bălosu, Ioan Ghirca, Gheorghe Popa, Dima Tararache, Dumitru Sărăcin, Bebe Pilcă, Constantin Tănase, Sorin Tufan şi Stelian Carabaş. Acestora li s-au adăugat trei prieteni apropiaţi, Dima Cuşu, Gheorghe Făget şi Aurel Constantin, magazinerul de la FC Farul. Făget le-a solicitat veteranilor farişti să-i lase semnăturile lor pe o minge de fotbal, pentru o persoană din familia sa. „Salutări tuturor participanţilor!", a transmis, prin intermediul ZIUA de Constanţa, un alt fost mare jucător al Farului, Cicerone Manolache, care a evoluat la echipa constănţeană între 1964 şi 1968, iar în prezent locuieşte la Giarmata (10 kilometri distanţă de Timişoara).

Fost căpitan al Farului, iar apoi antrenor şi preşedinte, fostul atacant Paul Peniu a declarat: „Ne-am strâns cu ocazia unei acţiuni de aducere aminte a ceea ce am însemnat noi într-o anumită perioadă a istoriei fotbalului constănţean. Această reunire mi-a trezit amintiri extraordinare. Am făcut socoteala şi am constatat că cei mai tineri dintre noi au 60 de ani, iar cu asta chiar am spus totul. E frumos că putem să ne mai întâlnim. Am rămas cu spiritul tânăr şi mergem mai departe. E plăcut să avem alături în asemenea momente festive oamenii care ne-au fost profesori, educatori, instructori sportivi şi antrenori. Din păcate, de la o anumită vârstă apar şi probleme de sănătate. Din această cauză, unii dintre foştii noştri colegi nu au putut veni. Ne mulţumim cu cei cu care ne mai putem întâlni. Sperăm ca tânăra generaţie, gen Sorin Tufan, Carabaş şi alţii care au scris istorie pentru Farul, să preia uşor-uşor ştafeta de la noi. La precedenta acţiune, meciul cu bulgarii, s-au întâlnit cei tineri şi am zis să ne vedem şi noi, cei mai în vârstă, cât mai suntem în putere. Am depănat amintiri şi am rememorat clipele frumoase pe care le-am trăit. Dorim ca spiritul Farului să reînvie, pentru că, din păcate, în momentul de faţă, singurul exponent a ceea ce înseamnă Farul a rămas magazinerul, care este la club încă de când jucam noi“. Antrenorul echipei constănţene a fost un jucător de mare rafinament, care &icirc;nc&acirc;nta spectatorii. I-a plăcut fotbalul de mic, iar talentul său rar l-a impus ca un artist al balonului</strong><br />
	&nbsp;<br />
	Familia Petcu din satul M&acirc;rleanu (actualmente Dunăreni - undeva pe l&acirc;ngă Cernavodă) a avut şapte copii, cinci fete şi doi băieţi, iar unul dintre ei, Ştefan, a ajuns celebru. A făcut fotbal şi a &icirc;nfrumuseţat cu arabescurile şi pasele sale jocul unor echipe precum Farul şi Steaua. Campion al Rom&acirc;niei, participant &icirc;n cupele europene, antrenor, dar şi colonel &icirc;n rezervă şi distins cu Ordinul &bdquo;Meritul Sportiv&rdquo; &icirc;n clasa a II-a, Ştefan Petcu este una dintre figurile emblematice ale echipei constănţene, la care s-a &icirc;ntors, la 56 de ani, să o ajute şi de pe banca tehnică.<br />
	&nbsp;<br />
	Născut pe 17 martie 1957, Ştefan Petcu a &icirc;nceput fotbalul la Farul, la zece ani, primul său dascăl fiind Petre Comăniţă, care era secund la echipa mare, dar avea şi o grupă de copii. Puştiul a lucrat apoi cu tehnicieni precum Datcu, Adam Munteanu, Mareş sau T&acirc;lvescu, iar debutul la prima formaţie şi l-a făcut la puţin peste 17 ani. O v&acirc;rstă fragedă, dar Ştefan era deja trecut prin viaţă, &icirc;ntruc&acirc;t el muncea de la 15 ani. Locuia la Palazu Mare şi &icirc;i era greu cu deplasarea p&acirc;nă la stadion. Erau zile &icirc;n care parcurgea pe jos distanţa. Astfel că s-a dus să lucreze la ITC, pentru a avea şi avantajul legitimaţiei de transport şi a ajunge astfel fără probleme la antrenamentele Farului, la un sport şi la un club care &icirc;i căzuseră deja cu tronc. Timp de trei ani, a făcut fotbal &icirc;n paralel cu serviciul, dar nu s-a pl&acirc;ns niciodată. &bdquo;La 15 ani, eu aveam carte de muncă. Am lucrat mecanic auto. Am fost ucenic, apoi am făcut şcoala şase luni. Eu voiam strungar, dar am devenit mecanic auto. Lucram la secţia troleibuze. Făceam reparaţii la acestea. De dimineaţă, de la ora 07.00, p&acirc;nă pe la 14.00. Fiind cunoscută activitatea mea de fotbalist, şeful de echipă mă lăsa să plec mai devreme. Mă spălam şi săream gardul pentru a ajunge la Farul (ITC-ul era foarte aproape de stadion). Aveam muncă grea, lucram şi cu ciocanul şi &icirc;mi mai dădeam peste degete. &Icirc;mi miroseau m&acirc;inile a petrol şi mă frecam &icirc;ndelung să &icirc;ndepărtez mirosul. De la 15 la 18 ani am avut salariul de 800 de lei pe lună. Apoi am fost scos din producţie şi &icirc;ncadrat la o altă &icirc;ntreprindere, unde luam mai mulţi bani, chenzina lunară era de 1.800 de lei&rdquo;, &icirc;şi aminteşte Petcu Cel care, &icirc;n scurt timp, avea să &icirc;ncălzească, meci de meci, tribunele stadionului constănţean cu evoluţiile sale, care picurau fericire peste spectatori, are trei momente la Farul care &icirc;i sunt extrem de aproape de suflet: debutul la echipa mare, &icirc;n 1974, şi cele două promovări &icirc;n prima ligă pe care le-a obţinut din teren, &icirc;n sezoanele 1980/1981 şi 1987/1988. &bdquo;Aveam 17 ani şi ceva c&acirc;nd am debutat. A fost un meci la Constanţa, &icirc;n returul acelui campionat. Din c&acirc;te &icirc;mi amintesc, meciul s-a terminat la egalitate, 0-0. Eu am jucat titular, dar &icirc;n minutul 89 era să o comit. Am pierdut o minge la mijlocul terenului, iar un adversar a scăpat singur cu portarul nostru, Popa. Noroc că nu s-a dat gol. M-a salvat Popa. Oricum, nimeni nu mi-a reproşat eroarea, toţi m-au &icirc;ncurajat. Antrenori erau Toma şi Comăniţă&rdquo;, arată Ştefan Petcu. Aşa a &icirc;nceput odiseea unui jucător extrem de tehnic şi cu o pasă măiastră, dată at&acirc;t cu exteriorul, c&acirc;t şi cu interiorul, căreia i s-a dus vestea. Petcu juca mijlocaş central ofensiv, dar era distribuit şi ca atacant, iar c&acirc;nd era nevoie, chiar şi ca libero! &bdquo;M-am descurcat &icirc;n toate aceste roluri. Pe părţile laterale nu prea am evoluat, că nu aveam calităţile cerute de aceste posturi. &Icirc;mi plăcea să fac spectacol, dar să &icirc;l &icirc;mbin şi cu eficienţa. Am adorat show-ul &icirc;n teren, de unde şi execuţiile mele, care făceau deliciul publicului şi &icirc;nc&acirc;ntau ochiul. Am avut şi meciuri mai puţin bune şi au fost şi situaţii &icirc;n care eram şi apostrofat de fanii constănţeni. Lumea se obişnuise cu pasele mele bune, iar c&acirc;nd mai greşeam c&acirc;te una, reacţionau. Dar &icirc;i &icirc;mbunam imediat pe suporteri. Am avut parte la Farul de coechipieri foarte buni, iar stadionul era mereu plin&rdquo;, spune Ştefan Petcu. &bdquo;Eram copil de mingi la meciurile Farului şi c&acirc;nd bătea nea Fane cornerele, stăteam &icirc;n acea zonă ca să văd cum dă cu exteriorul. A fost un jucător foarte mare&rdquo;, spune actualul secund al lui Petcu, Doru Carali

Alibec mai are 4 ani de contract cu Inter Milano, dar a jucat ultima dată la formaţia belgiană de primă ligă Mechelen, pentru care, în 12 partide, a marcat un singur gol, şi de unde a fost dat afară după un scandal cu antrenorul Marc Brys. În vârstă de 21 de ani, Alibec a primit o mână de ajutor din partea “Regelui” Hagi, care i-a dat acceptul să se antreneze până la vară cu FC Viitorul Fostul atacant al rechinilor, protagonistul unui transfer spectaculos în 2009 de la Farul la Internazionale Milano, n-a reuşit să se impună în prima echipă a nerrazzurrilor, de unde a fost împrumutat la Mechelen.

Atacantul Denis Alibec (21 de ani), cumparat in urma cu 3 sezoane de Internazionale Milano de la Farul Constanta pentru suma de 1 milion de euro, va juca in sezonul urmator pentru formatia patronata de Gheorghe Hagi, Viitorul Constanţa, sub forma de imprumut pentru un an de zile. Inter nu conteaza pe serviciile lui Alibec si ii cauta acestuia o echipa unde sa aibe sansa sa joace meci de meci. Exista si un interes din partea Cesenei, formatie recent retrogradata in Serie B, dar se pare ca pana la urma Alibec va alege sa se intoarca acasa, la Constanţa. Denis Alibec a fost format si promovat in prima liga de Farul Constanta, echipa la care a jucat 18 meciuri, inscriind doar doua goluri. Alibec va forma cuplu de atac la Viitorul Constanta cu Nicolae Dica, fostul decar din Ghencea.

Întoarcerea „fiului risipitor”, Denis Alibec

Alibec la 15 ani: aruncat de Steaua, salvat de un stelist! “Era daramat! I-am umblat la psihic cu povesti despre viata, o gluma, o incurajare, un sut la fundulet, o palmuta si s-a pus pe picioare!”

Pare al naibii de ridicol sa-l consideram pe Denis Alibec un superstar intr-un fotbal romanesc care are drept forma de relief campia, atunci cand vine vorba de performanta! Cu toate acestea, Alibec este un “dar” pentru Romania, exploatat eficient putand deveni sclipitor sau… un talent confirmat! Asa cum l-a caracterizat Gheorghe Hagi, Alibec “e un jucator care produce fotbal, singur. E un nouar, dar care are apucaturi de decar”.

Denis Alibec are 26 de ani si este capitanul FCSB. Alaturi de Constantin Budescu, Alibec este speranta suporterilor in rosu si albastru, dar si a Romaniei! Dar povestea asta nu este despre prezent si viitor, in care sperantele puse in Denis sunt infinite, ci despre trecut, o adevarata “gaura neagra” pentru jucatorul nascut in ’91, la Mangalia. In cariera sa exista cativa “timpi morti”, dar poate ca acestia au reprezentat “raul cel mai mic”, daca stam sa analizam ca Alibec a vrut sa renunte la fotbal in 2006, dupa cea mai crunta experienta traita! Avea 15 ani cand Steaua l-a aruncat precum o masea stricata, dar culmea – ce ironie! – un stelist cu o istorie zbuciumata in Ghencea l-a salvat, simtindu-i potentialul plin de expansiune!

Rocambolesc… Denis a plans in 2006 ca echipa sa de suflet la dat de la piept. Acum zambeste cand inscrie pentru echipa “ros-albastra” si e mandru de banderola de pe brat. Probabil ca si conducerea echipei isi freaca palmele de fericire: jucatorul dat gratis acum 11 ani, care azi are o cota de piata de 3 milioane de euro, conform transfermarkt, poate pleca in scurt timp pe zeci de milioane de euro! Acum, astrele sunt aliniate perfect pentru Alibec si Steaua… ceea ce nu s-a intamplat atunci cand Denis avea 15 ani!

Stefan Petcu este o legenda pentru Farul Constanta, dar si un idol al tribunelor din Ghencea. In urma cu 11 ani, Petcu a facut pe dracu-n patru si a convins conducerea clubului Farul sa-i dea o sansa lui Alibec, care mai juca doar miute cu gasca din Mangalia! Stefan Petcu a dat “filmul inapoi” pentru tine, cu speranta ca Denis Alibec poate ajunge “acolo unde se avanta vulturii”.

ES12: Va aduceti aminte primul moment legat de Alibec?

Stefan Petcu: Bineinteles! Eram antrenor la Farul, la grupa de ’91. Se intampla in 2004, la un meci din campionatul de copii. L-am citit din prima ca e scula! Am incercat sa-l transferam, dar nu s-a putut. Trebuia sa-i dam casa si sa-l inscriem la scoala, la Constanta. Dar de unde bani? Iar el nu dorea sa faca naveta de la Mangalia.

ES12: L-ati mai urmarit dupa acest episod?

Stefan Petcu: Desigur! Dupa un an a fost gata-gata sa ajunga la noi, dar nu stiu motivul pentru care totul a picat. Ne intelesesem cu mama lui Denis, iar cei de la Mangalia doreau in schimbul transferului un set de echipament si zece mingi. Asa ca a ramas tot acolo, la Callatis.

ES12: Cum a ajuns, in cele din urma, la Farul?

Stefan Petcu: Culmea, a ajuns gratis! Fusese la Steaua, de unde please cu coada-ntre picioare! S-a plans ca nu-l baga nimeni in seama. Mama lui Denis mi-a adus toate documentele oficiale… era liber de contract! Si m-a rugat sa-i salvez copilul. Denis nu mai juca fotbal decat cu prietenii!

ES12: La ce nivel era atunci?

Stefan Petcu: Scazut, dar cu mult potential. Dar totul a fost intamplare! Aveam meci cu grupa mea la Neptun, impotriva Mangaliei. Iniantea meciului l-am vazut pe Denis. Statea in spatele gardului, pentru a-i incuraja pe cei de la Callatis. M-am dus la el si l-am intrebat daca poate sa joace. Mi-a zis ca e ok. Atunci, m-am dus la antrenorul de la Mangalia, bun prieten de-al meu, si i-am spus: <<Te rog, baga-l in echipa ta pe Denis, vreau sa-l vad jucand! Nu te contest ca joaca pe fals, dar vreau sa-l ajut!>>. Omul l-a bagat… Am castigat cu 5-2, dar Denis a dat ambele goluri pentru Callatis!

Ochiul fin al lui Stefan Petcu, in care Gheorghe Hagi crede orbeste, a simtit „clocotul” pustiului Denis Alibec / sursa: CUGET LIBER

ES12: Care a fost pozitia conducerii de la Farul?

Stefan Petcu: De data aceasta, totul s-a rezolvat. Pe Alibec l-am cazat intr-o camera, la stadion. Avea 15 ani si nu mai era timp de pierdut.

CITESTE SI: Quiz | Lacatus sau Radoi? Da testul si vezi ce fotbalist din istoria Stelei esti!

ES12: Cum ati reusit sa-l puneti pe linia de plutire?

Stefan Petcu: I-am spus ca de aici te poti lansa! Dar ca are de tras. Nu s-a dat la o parte. Era daramat! Fara incredere! Nu intelegea de ce l-a dat Steaua afara! I-am umblat la psihic cu povesti despre viata, o gluma, o incurajare, un sut la fundulet, o palmuta si s-a pus pe picioare! Au fost multe antrenamente individuale. M-am tinut de capul lui, dar a contat ca a fost serios si ca familia l-a sprijinit.

Denis Alibec… la momentul „Si, eu, ce ma fac?” / sursa: PROSPORT

ES12: Ati avut probleme cu el in perioada respectiva?

Stefan Petcu: Doar o data a calcat pe bec. Insa am luat-o doar ca o poveste, ca gluma. Ajunsese la lotul national de juniori, impreuna cu Cosmin Matei. Cand s-au intors de acolo… sa vezi fite pe amandoi! Aveam meci cu Metalul Constanta.  Am intrat in vestiar sa le spun jucatorilor sa se schimbe si ce crezi?! Alibec era cu o sticla de Coca-Cola si mi-a zis ca n-are chef sa joace… la fel si Cosmin Matei! Le-am spus sa inchida gura si sa se schimbe. Le-am dat termen doua minute. Am plecat din vestiar si m-am intors dupa doua minute. Ambii erau echipati de joc. Denis mi-a zis ceva de genul <<Domn profesor, va rugam sa ne bagati in echipa!>>. I-am introdus, iar la finalul jocului si-au cerut iertare.

ES12: Va reprosati ceva legat de Alibec?

Stefan Petcu: I-am spus ca o sa ajunga mare, mare de tot! Eu l-am urcat pana la prima echipa a Farului, unde a debutat in 2008, la 17 ani. Am insa un mare regret: a plecat prea devreme la Inter Milano! Denis avea un stang bun, dar i l-am facut de aur! In schimb, n-am avut timp sa lucrez mai mult sa-i dezvolt abilitatile cu piciorul drept si cele legate de jocul aerian. Inca a ramas cu aceste carente.

Denis Alibec, ultima reprezentatie pe stadionul „Farul” inaintea plecarii la Milano

ES12: Cand i-ati oferit ultimul ajutor lui Denis?

Stefan Petcu: Cand era jucatorul lui Inter, dar era imprumutat in Belgia. Mama lui m-a rugat sa-l ajut, sa-l aduc la Viitorul. Asta era in 2012, chiar cand a avut loc promovarea in prima liga. I-am spus ca acum nu mai depinde de mine, nu mai era ca la 15 ani. In schimb, i-am promis ca vorbesc cu Hagi. Gica s-a intalnit cu mama lui Denis. Tot el a rezolvat cu transferul de la Inter Milano si asa a semnat cu Viitorul.

Stefan Petcu – antrenor juniori Farul: "Eu îl văzusem de vreo trei ani la Mangalia, dar cei de acolo cereau şi ei nişte bani. Am reuşit să-l aduc abia după ce a plecat de la Steaua. Am văzut în el un mare talent, acum văd că a confirmat peste tot. Va ajunge un mare atacant al României.”

Mircea Sandu – presedinte FRF: "Alibec este noul Van Basten. Are reale calităţi pentru a ajunge un fotbalist mare.“

Miodrag Belodedici – director copii si juniori FRF: "Denis Alibec este liderul acestei generaţii de juniori. Ne punem toate speranţele în el.”

Ion Marin – antrenor Farul 2007-2009: "Denis este un tânăr cu multe calităţi. Are şanse foarte mari de a ajunge un vârf foarte bun, un jucător cu un simţ al porţii destul de rar întâlnit."

Emil Sandoi – antrenor al nationalei de tineret a Romaniei: "Este un jucător precum Rodion Camataru. E fantastic că joacă în Liga I şi că marchează goluri. Chiar îi prevăd un viitor foarte frumos.

Bicfalvi si Alibec sunt primele nume pe lista lui Hagi. Viitorul va juca la Constanta, unde-si face un nou stadion. Viitorul lui Hagi va fi noul CFR, pariaza Balint. In doar 3 sezoane, Viitorul a ajuns din C in prima liga. E traseul urmat si de CFR, Vaslui si Urziceni. Ianis a sarbatorit alaturi de tatal sau dupa victoria din ultima etapa, 2-0 cu Navodari. NICOLAE DICA: "- Il astepti si pe Bicfalvi? - Va dati seama ca eu mi l-as dori" Intr-o masina decapotabila, doi fani ai lui Hagi au intrat pe gazon, la Ovidiu. Viitorul se muta in casa noua, la Constanta. GHEORGHE HAGI: "Construim stadionul nostru si speram sa fie gata pana la inceput. Daca nu, macar dupa primele 2 etape. Vom vedea, vom vedea daca stau pe banca sezonul viitor. E bine ca am intrat in prima liga, suntem fericiti si ma gandesc si la lucrul asta!" DICA: "Ar fi ceva extraordinar ca sa fim antrenati de domnul Hagi."

Echipa asta va arata peste cativa ani cum poti sa faci performanta si sa vinzi jucatori...in 5-6 ani o sa domine Liga 1...Steaua,Dinamo si Rapid vor apune incet incet din cauza conducerilor care nu au habar de cum functioneaza o echipa de fotbal competitiva..

Hagi: ”Diferenţa dintre mine şi Messi e că el înscrie multe goluri, iar eu dădeam pase pentru a fi marcate”
Viitorul Constanta are toate sansele sa fie nou-promovata cu cel mai mare capital de simpatie din istoria Liga 1! Hagi se gandeste chiar sa joace pe National Arena!

Posted in: Ştefan Petcu