Inainte de a conduce prima sa echipa, echipa orasului sau, Barraco Luco, Arrigo Sacchi vindea pantofi. Avea 26 de ani si era pasionat de fotbal mai mult decit de a proba incaltaminte pentru domni si doamne. Obsedat fiind de lipsa abilitatilor cu piciorul, Sacchi si-a jurat ca va ajunge unul din cei mai buni antrenori. Barraco Luco era primul pas facut spre realizarea visului. Desi era mai mic ca virsta decit multi dintre jucatorii lui, a reusit sa-i cistige de partea sa. A plecat la Cesena, pentru a antrena echipa de tineret. Apoi Rimini in Serie C, din nou o echipa de tineret, cea a Fiorentinei. Rezultatele bune obtinute cu tinerii fotbalisti, l-au recomandat la Parma, aflata atunci in Serie C, reusind promovarea cu aceasta in B, din primul an. Insa momentul care declanseaza ascensiunea italianului se produce un an mai tirziu, cind parmegianii elimina marele AC Milan din Cupa Italiei dupa o dubla victorie cu 1-0. La sfirsitul campionatului, patronul clubului, Silvio Berlusconi, il numeste antrenor principal al echipei milaneze.
Principala problema cu care s-a confruntat odata cu sosirea la Milan, in vara anului 1987, a fost lipsa credibilitatii. Era practic un “no name” pentru tifossii si jucatorii “diavolului”! Chestionat la o conferinta de presa despre trecutul sau inexistent ca fotbalist si cum crede ca va gestiona relatia cu jucatorii cistigatori de atitea trofee, Sacchi a oferit o replica care a ramas celebra in lumea fotbalului: “ Un jocheu nu trebuia sa se fi nascut inaintea calului pentru a stii sa calareasca”!
Si s-a apucat de treaba.
Lotul Milanului era plin de nume mari. Celebra tripleta olandeza, Ruud Gullit, Frank Rijkaard si Marco Van Basten. In plus, Franco Baresi, Roberto Donadoni si Paolo Maldini. Puncte de referinta ale sistemului dinamic imaginat de Arrigo Sacchi, ei au renuntat la statutul de vedete pentru a se incadra intr-un joc colectiv preschimbat in arta.
In ciuda barierei de neincredere si criticism cu care a fost intimpinat, Sacchi cistiga titlul cu Milan dupa 8 ani. Uimind lumea prin inovatiile tehnico- tactice aduse jocului.
“Marile cluburi au avut doua lucruri in comun de-a lungul istoriei, in ceea ce priveste era tacticii. Au avut terenul de joc si au avut mingea! Asta inseamna ca atunci cind ai mingea, tu dictezi jocul si atunci cind te aperi, tu controlezi spatiul”, declara magul!
Si-a desfasurat echipa intr-un 4-4-2 dinamic dar echilibrat, prestind actiuni inteligente dar in acelasi timp rationale, create dupa un anumite stereotipuri. Niciodata pina atunci nu se evidentiase mai pregnant un principiu al fazei defensive – echipa scurta si ingusta! Adversarii pur si simplu erau sufocati de aglomerarea instantanee a jucatorilor italieni pe zona mingii.
- See more at: http://www.coaches-ahead.ro/inovatorul-arrigo-sacchi#sthash.FlJcBYpJ.dpuf
Elementele de rezistenta ale modulului gindit de Sacchi erau pressingul, intensitatea jocului si miscarea fara minge. Linia defensiva era compusa din 4 elemente, avind doi fundasi in zona centrala, care jucau in linie (retineti ca pina atunci se juca cu libero). Apoi, o linie de 4 mijlocasi compacta, agresiva si cu “stiinta jocului”. In fata, avansat, Van Basten avindu-l putin in spatele lui, “volante” ,pe Gullit. Iata cum era asezata si cine compunea “11-le” de baza:
A.C.MILAN
ANTRENOR: ARRIGO SACCHI
ANTRENOR: ARRIGO SACCHI
Galli – Tassotti, Baresi, Costacurta, Maldini – Donadoni, Rijkaard, Ancelotti,Colombo – Van Basten, Gullit
Una din cheile succesului lui Arrigo, conform spuselor acestuia, a fost renuntarea la sistemul de marcaj om la om si adoptarea celui zonal declansat prin pressing ofensiv.
Sistemul defensiv al lui Sacchi era bazat pe recistigarea imediata a mingii printr-un pressing ofensiv, tenace si intensiv, concomitent cu “fortarea” jocului la ofsaid, impiedicind astfel adversarii sa joace. Principiile zonei: acoperirea simpla si multipla, dublaj in marcaj, schimbul de zone si adversar, erau executate cu ochii inchisi de milanezi. Orice miscare in teren era o miscare colectiva, se vedea unitatea sistemului. De altfel, Sacchi obisnuia la antrenamente sa-i aseze pe teren si sa-i miste cu mina in functie de pozitia mingii. Astfel le-a format reprezentari mentale, deprinderi, automatisme prin care reactionau diferitelor situatii aparute in joc.
In ceea ce priveste jocul ofensiv, Sacchi spunea:
“Totdeauna am cerut, cind aveam posesia, ca in fata purtatorului mingii sa fie cinci jucatori dintre care, obligatoriu, unul in stinga si unul in dreapta acestuia.”
Sistemul ofensiv era in principal bazat pe miscarea colectiva a jucatorilor, in asa fel incit sa se ajunga la verticalizari, incrucisari si invaluiri. Permanent mai multe solutii de pas pentru jucatorul care avea balonul.
Spre diferenta de Fabio Capello, care i-a succedat la conducerea Milanului dupa ce Arrigo a preluat nationala Italei, si care pe ultimii 20m le-a dat libertate lui Van Basten sau Gullit in alegerea solutiilor offensive, Sacchi impunea ca finalizarea sa vina in urma deprinderilor si automatismelor mai sus mentionate, exersate in antrenamente.
Acestea ar fi bornele tehnico-tactice de nastere a Marelui A.C. Milan sub comanda lui Arrigo Sacchi. Impreuna au cistigat un titlu si o supercupa a Italiei si de doua ori Cupa Campionilor Europeni. Prima oara, in 1989, cind au invins in finala Steaua Bucuresti cu 4-0. De remarcat ca in semifinala eliminasera Real Madrid cu 6-1, scor general in cele doua manse. Urmatorul an a fost rindul lui Benfica Lisabona sa se recunoasca invinsa, pierzind in finala cu 0-1.
In cei doi ani fatidici, 1989 si 1990, Milan a cistigat de fiecare data atit Supercupa Europei cit si Cupa Intercontinentala. Practic, in acei ani, nu aveau cu cine sa joace in lume.
Dar orice poveste, oricit ar fi de frumoasa, are un sfirsit.
Sacchi se desparte de Milan in 1991 si preia nationala Italiei. Cu aceasta ajunge in finala C.M 1994 din Statele Unite ale Americii. Dupa 120 de minute fara gol, contra Braziliei, Roberto Baggio, gheata de aur a Europei si cel mai bun jucator Italian in acea vreme, rateaza unul dintre penaltyurile de departajare, iar jucatorii cariocas cistiga cu 3-2.
In 1996 Sacchi paraseste nationala si revine la Milan pentru un an, dar nu mai reuseste sa faca istorie. Pina la retragerea definitiva ca si antrenor principal, a mai trecut pe la Atletico Madrid si Parma, iar ca director tehnic, la Real Madrid in 2004/2005.
Impunind standarde inalte, Arrigo Sacchi a ramas in istoria fotbalului ca unul din cei mai fini tacticieni, dar si ca cel care a ridicat la nivel de maiestrie marcajul zonal si presingul!
- See more at: http://www.coaches-ahead.ro/inovatorul-arrigo-sacchi-2#sthash.lAgMPWn7.dpufUltimele articole din categoria Metodica-Leadership:
- Ciclul de aprofundare 13 – 14 ani (21)
- Momentele fundamentale ale jocului (10)
- Momentele fundamentale ale jocului (9)
- Momentele fundamentale ale jocului (8)
- Momentele fundamentale ale jocului (7)
- Sectorul juvenil in Europa – practic (5)
- Crearea oportunitatilor de sut
- Tras la poarta cu schimbare de directie
- Sectorul juvenil in Europa – practic (4)
- Exercitiu – finalizare in competitie de 2
- Inovatorul Arrigo Sacchi (2)
- Inovatorul Arrigo Sacchi
- Alberto Zaccheroni (2)
- Alberto Zaccheroni
- Roberto Di Matteo (2)
----------------------------------------------------------
In urmă cu 51 de ani, Constantin Frăţilă şi Ion Pârcălab marcau pentru Dinamo în "dubla" imposibilă cu Real Madrid din primul tur al Cupei Campionilor. Pentru cei doi jucători români, întâlnirea cu echipa în care strălucea Alfredo Di Stefano rămâne o amintire pe care timpul nu o poate deteriora. "Pentru noi, Di Stefano era un model. Era cel mai în vogă fotbalist al momentului şi noi, ca mici jucători, voiam să ajungem ca el. Să jucăm împotriva Realului a fost o mare oportunitate, dar şi un ghinion pentru că meciurile erau pierdute din start. Singurul lucru pe care ni l-am propus a fost să nu ne facem de râs. Şi, spun eu, am reuşit...", îşi aminteşte Ion Pârcălab. Acesta rememorează şi comportamentul vedetei madrilenilor din timpul partidei de la Bucureşti, jucată pe "23 August", cu 62.000 de oameni în tribune:"Ţin minte că aveam la Dinamo un fundaş pe nume Ştefan. La şedinţa tehnică de dinaintea partidei, antrenorul i-a spus să facă marcaj la Di Stefano, să stea mereu aproape de el când are mingea. Evident, n-a putut să-i facă faţă. Pentru a-l marca pe Di Stefano aveai nevoie de vreo trei oameni. El, dintr-o singură fentă, elimina un om din joc". Constantin Frăţilă îşi completează fostul coleg: "Dacă îţi spunea antrenorul să faci marcaj la Di Stefano erai un om compromis. Nu aveai cum! Un fotbalist ca el se naşte la o sută de ani. Avea o eleganţă şi o lejeritate în mişcări... ceva ieşit din comun".
Dincolo de calităţile pur fotbalistice, Di Stefano, cel care în momentul "dublei" cu Dinamo câştigase de patru ori Cupa Campionilor, era identificat drept liderul echipei madrilene. "Nu l-am auzit nici măcar o dată să ţipe la un coleg. Încerca mereu să repare ceea ce stricau alţii şi vedeam cum îi încurajează pe cei tineri. Mi-am dat seama din timpul meciului că are un suflet curat", spune Pârcălab. "Asta vreau să se înţeleagă foarte clar, el, chiar dacă era o vedetă a fotbalului mondial, nu avea comportament de vedetă. Poate o să ziceţi că erau alte vremuri, dar valorile rămân la fel indiferent de timpuri. Di Stefano stătea de vorbă cu toată lumea, era prietenos".
După meciul tur, povestesc foştii fotbalişti ai lui Dinamo, cele două echipe au mers la un restaurantdin Capitală. Acolo, Frăţilă, Pârcălab şi ceilalţi dinamovişti au avut câteva ore la dipoziţie pentru a-l cunoaşte şi pe omul Alfredo Di Stefano. "Am stat până pe la patru dimineaţa în acel bar, cu Di Stefano la masă. Am vorbit, am făcut poze. Ceea ce m-a impresionat a fost că puteam discuta cu el de la egal la egal, chiar dacă lângă minge era marele Di Stefano, de la Real Madrid".
"Era, de departe, cel mai iubit om la Real Madrid"
În 1990, Gică Hagi pleca la Real Madrid în schimbul a 4 milioane de dolari. Decarul naţionalei urma să să aibă o şansă unică, aceea de a fi antrenat pe "Santiago Bernabeu" de simbolul clubului, Alfredo Di Stefano. "Am avut onoarea să lucrez alături de el trei luni. Moartea lui înseamnă o pierdere uriaşă pentru fotbal. Di Stefano a dat enorm acestui sport, iar la Madrid era cel mai iubit. Un om incredibil! Singurul din istorie care a câştigat de cinci ori Cupa Campionilor... ", spune "Regele". "Ca toţi argentinienii, era un om plăcut, care îţi vorbea mereu frumos, un om elegant. Repet, el înseamnă enorm pentru Real Madrid. Şi ca jucător, şi ca antrenor... apoi l-au numit preşedinte de onoare", a completat Hagi. La finalul sezonului 1990 - 1991, primul al lui Hagi pe "Bernabeu", Alfredo Di Stefano a renunţat la cariera de antrenor.
216 goluri a marcat Alfredo Di Stefano pentru Real Madrid în 262 de meciuri
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu